Poluare, incompetență și taxe

În prezent, România se află în situația unei proceduri de infrin­gement ce a fost declan­șată pentru neremedierea, pe o perioadă de mai mulţi ani (din 2009-2014), a depăşirilor nivelului de va­lori-limită în ceea ce priveşte subs­tanţele nocive existente în aer (dioxi­dul de sulf, dio­xidul de azot și oxizi de azot, pulberile în suspensie-PM și plumbul din aerul încon­jurător), în 3 aglomerări urbane: Iaşi, Bucureşti şi Braşov.

Urmare evaluării efectuată de Co­misie asupra datelor de raportare înaintate de România, au rezultat depășiri ale valorilor limită pentru PM10 în mai multe zone și aglome­rări din țară, indicând o tendință pe termen lung de depășire a acestor valori-limită, precum și faptul că nu sunt excluse noi depășiri în ace­leași zone sau în altele în următorii ani.

Prin urmare, pentru faptul că nu au fost îndeplinite obligațiile privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizi de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul încon­jurător, la 23 noiembrie 2009 Comisia a adresat României o Scrisoare de punere în întârziere (cauza 2009/2296.)

Ulterior, la 25 martie 2010, România a depus o notificare spre a fi scutită de obligația aplicării valorilor-limită anua­le și/sau zilnice pentru PM10 pentru 11 zone din cele 17 zone care înregis­traseră depășiri conform ra­por­tării anterioare. Întrucât notificarea nu viza 6 zone în care se depă­șeau valorile limită, la data de 28 iunie 2010 Comisia a transmis un aviz motivat prin care invită Româ­nia să ia măsurile necesare pentru a se conforma avizului respectiv.
Din rapoartele validate și datele tehnice suplimentare furnizate de România în perioada 2007 – 2011, a rezultat că unele zone în care se înregistrau depă­șiri au început să se conformeze directivelor europene transpuse în legislația națională, rămânând numai cinci zone în care se depășeau încă valorile-limită zilnice și/sau anuale la PM10, respectiv Timișoara, Baia Mare, Brașov, Bucu­rești și Iași.

Referindu-se la cele cinci zone, la 22 februarie 2013, Comisia a emis o Scri­soare suplimentară de punere în întâr­ziere.
În raportul anual al României privind calitatea aerului, care a fost transmis la 30 septembrie 2013, referitor la anul 2012, se arată că două din cele cinci zone și anume Timișoara și Baia Mare nu au mai înregistrat depășiri ale valorilor – limită zilnice sau anuale. În acest sens, Comisia a luat notă de zonele care au atins gradul de conformitate refe­rindu-se în continuare la cele trei zone ră­mase (Iași, Brașov și București) care au continuat să înregistreze depășiri atât ale valorilor – limită zilnice cât și anua­le.

Pentru a ieși din starea de infringement, autoritățile publice locale ar fi trebuit să adopte măsuri de remediere a proble­melor care au cauzat aceste valori ale substanţelor nocive din aer, însă un raport al Curții de Conturi arată că acestea  nu au fost reale și eficiente. Docu­mentul cuprinde o lungă listă de nere­guli, de la probleme legislative, la pro­bleme tehnice sau financiare, care de­monstrează că incompetența dăunează mai grav României decât orice fel de poluanți.
România nu a fost capabilă să țină pasul cu cerințele europene, nici măcar în ma­terie de legislație. De exemplu, legislația secundară pentru punerea în aplicare a unor prevederi din Legea nr. 104/2011, respectiv cea referitoare la pla­nurile de calitate/de menținere a calității aerului și încadrarea în regi­muri de gestionare a ariilor din zonele și aglomerările prevăzute în anexa nr.2 la lege a fost aprobată în anul 2015, la 4 ani de la intrarea în vigoare a legii! De asemenea, normativul privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării informării publicului nu a fost încă revizuit, fiind aplicabil în conti­nuare Ordinul 1095/2007 care nu se referă la toți poluanții prevăzuți în anexa nr. 1 la Legea nr. 104/2011.

Apoi, Curtea de Conturi a constatat că: „În anumite zone și aglomerări este necesară relocarea/redefinirea unor puncte de prelevare existente precum și amplasarea unor puncte de prelevare noi în scopul atingerii numărului optim de puncte de prelevare, precum și a ti­pu­lui acestora (trafic, fond urban)”.

Mai mult, disfuncționalitățile înregistrate în funcționarea echipamentelor care compun RNMCA au condus im­plicit, la o captură insuficientă în mă­surarea datelor de calitate a aerului la stații și au determinat raportarea par­țială a datelor către Comisia Europeană.
O altă problemă majoră o constituie planurile de calitate a aerului și planurile de menținere a calității aerului pentru perioada 2016 – 2020, care, deși au fost inițiate, acestea nu au fost finali­zate până la data prezentului audit, și, în consecință, nu s-au adus la cunoș­tința publicului măsurile/acțiunile propuse pentru atingerea valorilor-limită, res­pectiv pentru păstrarea nivelului con­centrațiilor poluanților pentru asigu­rarea celei mai bune calități a aerului înconjurător în condițiile unei dez­voltări durabile la nivelul întregii țări.
Apoi, deși există stații de monitorizare, ele stau mai mult defecte: „foarte multe analizoare din stațiile de monitorizare au fost defecte lungi perioade de timp, ceea ce a afectat continuitatea activității și implicit realizarea obiectivelor și atribuțiilor referitoare la monitorizarea calității aerului”.
Raportul menționează și „nefunc­țio­narea unui număr semnificativ de panouri interioare și exterioare de informare a publicului, care trebuiau să afișeze indicii generali zilnici de calitate a aerului; reparația acestora, deși cuprinsă în Acordul cadru nr. 999/ 2015 încheiat de Ministerul Mediului, nu a fost realizată până la data efectuării prezentei acțiuni de audit”.
Bineînțeles că şi fondurile alocate pentru mentenanța echipamentelor au fost insuficiente pentru asigurarea continui­tății activităților de monitorizare a calității aerului, întrucât echipamentele sunt uzate fizic și necesită frecvent re­parații. Iar lista neagră poate continua.

Concluzia generală este și mai sumbră: măsurile adoptate de către autorități au fost insuficiente, astfel că vom respira în continuare un aer poluat, iar statul ro­mân va avea de suporta și conse­cințele financiare impuse de UE.
Singurul lucru pe care l-au făcut autoritățile a fost creşterea taxelor de mediu...

Lista neagră

- Nu au fost stabiliți indicatori de performanță care să măsoare gradul de realizare a obiectivelor pe linia monitorizării calității aerului;
- Nu au fost identificate studii (care intră în atribuția autorității publică centrală pentru sănătate) pe baza cărora să fie stabilită o legătură de cauzalitate între mortalitatea specifică prin boli posibil asociate poluării aerului și nivelul poluanților din aer;
- Riscurile specifice activității de monitorizare a calității aerului în perioada 2014-2016 nu au fost identificate și gestionate potrivit O.S.G.G. nr. 400/ 2015; nu au fost efectuate analize de risc în vederea identificării posibilelor probleme viitoare privind poluarea aerului, limitându-se doar la colectarea de date, monitorizarea și raportarea acestora;
- Nu a fost realizată planificarea cheltuielilor și prioritizarea acestora, astfel încât să fie asigurată îndeplinirea obiectivelor în condiții de eficiență și eficacitate;
- Nu s-au efectuat analize cost-beneficiu în perioada auditată, astfel că nu a existat o perspectivă a costurilor (directe și indirecte) și a beneficiilor (directe și indirecte) ale politicilor în domeniul monitorizării calității aerului;
- În mai multe zone și aglomerări este necesară relocarea/redefinirea unor puncte de prelevare existente precum și amplasarea unor puncte de prelevare noi în scopul atingerii numărului optim de puncte de prelevare, precum și a tipului acestora (trafic, fond urban);
- Disfuncționalitățile înregistrate în funcționarea echipamentelor care compun RNMCA au condus implicit, la o captură insuficientă în măsurarea datelor de calitate a aerului la stații și au determinat raportarea parțială a datelor către Comisia Europeană;
- Foarte multe analizoare din stațiile de monitorizare au fost defecte lungi perioade de timp, ceea ce a afectat continuitatea activității și implicit realizarea obiectivelor și atribuțiilor referitoare la monitorizarea calității aerului;
- Nefuncționarea unui număr semnificativ de panouri interioare și exterioare de informare a publicului, care trebuiau să afișeze indicii orari; reparația acestora, deși cuprinsă în Acordul cadru nr. 999/ 2015 încheiat de Ministerul Mediului, nu a fost realizată până la data efectuării prezentei acțiuni de audit;
- Fondurile alocate pentru mentenanța echipamentelor au fost insuficiente pentru asigurarea continuității activităților de monito­rizare a calității aerului, întrucât echipamentele sunt uzate fizic și necesită frecvent reparații;
- Nu au fost stabiliți indicatori de performanță care să măsoare gradul de realizare a obiectivelor pe linia monitorizării calității aerului;
- Nu au fost identificate studii (care intră în atribuția autorității publică centrală pentru sănătate) pe baza cărora să fie stabilită o legătură de cauzalitate între mortalitatea specifică prin boli posibil asociate poluării aerului și nivelul poluanților din aer;
- Riscurile specifice activității de monitorizare a calității aerului în perioada 2014-2016 nu au fost identificate și gestionate potrivit O.S.G.G. nr. 400/ 2015; nu au fost efectuate analize de risc în vederea identificării posibilelor probleme viitoare privind poluarea aerului, limitându-se doar la colectarea de date, monitorizarea și raportarea acestora.

Taxele de mediu pe care le plătesc românii au înregistrat un trend crescător în ultimii ani. Dacă în 2010 acestea reprezentau 2,09% din PIB, în 2015 ele reprezentau 2,43% din PIB, relevă ultimul raport al Curţii de Conturi privind calitatea aerului în România. Din acest punct de vedere, România ocupa locul 19 în Europa, la egalitate cu Portugalia, dintr-un număr de 32 de ţări. Deşi în ultimii ani s-a constatat o reducere a concentrațiilor medii anuale, această tendinţă a fost dată mai ales de declinul economiei şi mai puţin de măsurile luate de autorităţi. Odată cu reintrarea pe creştere a activităţii economice, după 2015 poluarea a început să crească uşor, mai ales în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de azot, plumb şi pulberi în suspensie, relevă ultimul raport al Curţii de Conturi.