Paști în Maramureș: credință, tradiții, lumină în suflete

De Paști, Maramureșul devine un ținut de basm, în care toate evenimentele se desfășoară după ritualuri bine stabilite, transmise din generație în generație. Focurile pe dealuri, spălatul picioarelor săracilor, puşcatul, fuga cu pasca, sfințitul coșărcii sunt doar câteva dintre obiceiurile pascale inedite.

Maramureșul este locul în care tradițiile de Paști sunt neschimbate de secole. În Săptămâna Patimilor, bisericile sunt pline de credincioși, care lasă treburile deoparte ca să asculte deniile și să își curețe sufletul înainte de Învierea Domnului.

Maramureșenii respectă cu sfințenie postul Paștilor.

Potrivit tradiției, nu este bine să porți haine colorate în post, iar culoarea roșie este interzisă. Nimeni nu are voie să îmbrace haine noi, hainele trebuie să fie modeste, oarecum cernite.

Un alt obicei specific zonei este cel de a se oferi pomană pentru sufletele celor trecuți în Veșnicie. În Joia Mare, maramureșenii de peste deal împart ouă crude oamenilor săraci și aprind un foc mare în fața casei, astfel se încălzesc sufletele rudelor trecute la cele veșnice.

În Vinerea Mare, se ține post negru. Nu se mănâncă și nu se bea apă până scapătă soarele. În această zi, mai este interzis și jocul. Exista chiar și o strigătură referitoare la asta:  „Cine joacă în Postul Mare, joace-i bota pe spinare!”.

În Sâmbăta Mare spre Duminica Învierii, creștinii merg la biserică pentru a fi părtași la Învierea Domnului Iisus Hristos, iau lumina și o duc la cimitir, morților din familie, dar și acasă, pentru a avea lumină tot anul.

În Duminica Învierii, dis-de-dimineață, se pune într-un ibric apă rece, un ou roșu, un ban de argint și se spală cu această apă pe față pentru a fi roșii în obraji ca oul și pentru a avea belșug tot restul anului. Toată lumea trebuie să poarte haine noi.

Cojile de ou vopsit se păstrau ca medicament pentru animale până la Rusalii, dată când erau îngropate în grădină (pentru a feri recoltele de dăunători).

Mâncărurile tradiționale de Paști constau în ouă roșii, șuncă și cârnați, miel umplut, friptură de miel, cozonac, pască, vin adus din „gios” (din sudul județului), toate bucatele fiind sfințite de preotul satului.


*Odinioară, se practica „Împușcatul” (cu carbid) toată Săptămâna Patimilor, în credința că, astfel, „piatra de pe mormântul lui Iisus va fi spartă”. Obiceiul se mai păstrează în noaptea de Înviere, în Cavnic.


*Un alt obicei era „fuga cu pasca”. Imediat după ieșirea de la biserică, feciorii și fetele bătrâne alergau acasă în fuga cea mai mare, cu speranța că, dacă vor ajunge primii, se vor căsători în anul respectiv.

*Un obicei fascinant de Înviere, semn clar că înainte de creștinism această sărbătoare era una a fecundității solare, era „Huțuța”, obicei unic, identificat la Borșa.

*În ziua de Paști, după vecernie, în curtea bisericii, copiii, în special fetele, participă la diferite jocuri precum: ,,Mi-am pierdut o batistuță”, ,,Țăranul e pe câmp” etc. Fetele înconjurau biserica în grupuri de prietene, iar băieții le prindeau la rochii, pe ascuns, un cerc din nuia formându-le o coadă, spre distracția celor din jur. Se spune că celui care doarme în ziua de Paști, îi va ploua vara fânul.

*În orașul Dragomirești, în noaptea Învierii, fetele nemăritate duc lumânări preoților. Dacă preotul umblă în biserică cu lumânarea adusă de ele, se crede că fetele respective se mărită în acel an.

*La Șieu, Slujba Învierii începe spre dimineață. Apoi credincioșii se îndreaptă spre case cu bucatele sfințite, din care mănâncă toți membrii familiei. Dar, ulterior, revin la biserică pentru a trage clopotele. Cel care trage primul clopotul este vestit în sat. Acest obicei simbolizează faptul că sătenii sunt sătui de mâncarea de Paști (de dulce, cum se spune în popor), după ce au postit timp de 7 săptămâni. Iar în ziua de Paști, după biserică, toți credincioșii se adună pentru a se distra (bat mingea, ciocnesc ouă şi joacă cărţi) până la ora 16.00, apoi toată suflarea satului participă la slujba de Vecernie.

*În comuna maramureșeană Strâmtura, noaptea de Înviere este atipică. După ce preotul sfințește coșurile şi dă binecuvântarea, oamenii, în special cei vârstnici, fug spre casă. Se spune că cine ajunge primul acasă este cel mai bun gospodar şi îi va merge bine tot anul, va avea belșug şi bani şi va strânge primul recolta. În mai toate satele, în a doua zi de Paști, se merge la stropit. Tinerii care „udă” fetele sunt serviți cu cârnați, șuncă, hrean, umplutură de miel, ouă vopsite, ca peste tot.

*În unele localități, cum e Ocna Șugatag, în a treia zi de Paşti, femeile merg la stropit. Tot aici se păstrează un obicei inedit, este culcușul din fân pregătit de părinți, lângă un copac, în care se pun ouă roșii, dulciuri şi jucării. Când se adună toată familia, se spune: „acolo a ouat iepuraşul”.

*În zona Lăpuș, în satele Ungureni, Cupșeni şi Libotin, în preajma Sfintei Sărbători a Învierii Domnului, creștinii se adună în curtea bisericilor bătrâne, iar săracii spală picioarele bogaților, amintind de episodul biblic în care Iisus spăla picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină.

*Luni, a doua zi de Paști, în localitatea Șurdești are loc un festival aparte. Cel mai harnic om din sat, respectiv cel care iese primul la câmp, este sărbătorit, iar acesta trebuie să dea o masă celor ce-l serbează. Denumit „Udătoriul din Șurdești”, ceremonialul agrar începe imediat după slujbă, cel mai harnic țăran fiind condus de la biserică la râu, unde este udat cu apă, după care se încinge petrecerea.