• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 28 Ianuarie 2021

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 20 Noiembrie , 2020

Orașul Domnițelor. Din poluare în carantină și iar în carantină

Baia Mare a intrat în carantină pentru două săptămâni, cu posibilitatea prelungirii acestei „stări de bine” dacă situația sanitară o cere. Se pare că frumosul oraș al Domnițelor nu ratează astfel de binefaceri.
La începutul anului am avut carantină cum a fost în toată țara. Înainte de pandemie am avut probleme cu poluarea, iar înainte de 1989 am avut probleme cu de toate. Municipiul de pe Săsar nu este o excepție, dar parcă prea multe am pătimit în toți acești ani.

 

În decursul timpului, să ne aducem aminte, Baia Mare a tot fost la „izolare”. Înainte de 1989, poluarea a pus stăpânire pe oraș și împrejurimi, dar atunci nu avea importanță. Era la putere partidul și planul cincinal. Nu avea importanță că acidul sulfuric cădea sub formă de picuri din cerul plumburiu, cupros sau arsenios. Cine știe câte otrăvuri au înghițit băimărenii în acei ani?! Imediat după 1989, situația a rămas neschimbată.
Poluare și iar poluare, ani și ani în care a trebuit să suportăm dejecțiile combinatelor. Ziariștii acelor vremuri au încercat să prezinte situația. Dar autoritățile, șefii instituțiilor implicate s-au războit, nu cu poluatorii ci cu ziariști și ziare, televiziuni, atât cât erau, pentru a opri dezvăluiri despre poluare. Ziariștii erau acuzați că iau bani pentru a scrie împotriva unui oarecare şef de inspectorat, unui combinat sau fabrică, minerit, ori metalurgie. Ce sens mai avea să scrii despre „bolile” acestui oraş, despre felul în care se fac controale, cu inspectori care dacă nu amendează la comanda şefului sunt daţi afară? Se pare că în teritoriu, ministeriabili luau șpagă și lansau sintagme precum: „ciocu’ mic”. Cam toți şefii de atunci erau deranjaţi de materialele de presă. În care nu se lăuda, nu se scria de bine. Şi reacționau ca atare. Ameninţau, voalat sau nu. În schimb, le creșteau averile precum eroul din poveste. Dacă îi întrebai despre cum şi-au făcut averea, sau cum de brusc au dat de cornul abundenţei, primeai invariabil acelaşi răspuns. Familia, rudele, părinţii. Apoi erai socotit vândut. Musai scrii la comanda cuiva care, evident, scoate bani să plătească materialele apărute. Privind din această perspectivă, a unor şefi, fie primari, politicieni, şefi de instituţii, de pildă, un material despre Baia Mare ar fi trebuit să sune cam aşa: „În acest sfârşit de săptămână, mii de băimăreni voioşi au luat cu asalt locurile de agrement ale oraşului. Pe parcurs, o parte dintre ei s-au oprit pe la spital, pentru mici tratamente datorate unor intoxicaţii cu aer curat de vară toridă. Tot în aceste zile va debuta tabăra de pictură. Cerul plumburiu al Băii Mari, unic în lume, îi va inspira şi de această dată pe artiştii plastici, care vor crea opere nemuritoare. La alimentara din colţ s-a adus un transport de rândunele, ce vor fi lansate pe-nserat. Cetăţenii din asociaţia 100, au plătit câte 200 de euro, pentru a vedea spectacolul. Cele 10 rândunele au şansa de a evada, dacă reuşesc să treacă prin zona de sud a oraşului. De obicei, nu reuşesc. Se fac pariuri, iar cei mai amuzaţi sunt puştii. Cu această ocazie, fac şi lecţia de zoologie. Va fi un sfârşit de săptămână frumos. Duminică va avea loc inaugurarea vilei numărul 75. Ea aparţine unui şomer din minerit. La faţa locului va avea loc şi un simpozion cu tema «Cum să-ţi faci o viloacă din nimic». Sunt invitaţi să participe oameni de afaceri, şefi de instituţii, directori. Şomerul, ultimul venit în cartier, îi va învăţa pe cei de mai sus că viaţa la bloc este desuetă. În rest, oamenii muncii, în mod disciplinat, îşi vor încărca bateriile şi de la maşină şi cele la purtător: cei din partea de nord-vest cu plumb, cei din sud cu cianuri, iar ceilalţi cu de toate. Astfel încărcaţi, cu feţele iradiind şi fericiţi, se vor întoarce luni la locurile de muncă stabilite prin repartiţie. Până săptămâna viitoare, ciocu’ mic şi drepturi la replică fericite”. Asta era vremea de atunci!

Acum, lucrurile stau altfel. De mai bine de zece ani, poluarea nu se mai adaugă la ce este acumulat din zeci de ani. Au reapărut albi­nele, rândunele, pițigoi, ciocăni­toarele prin parcuri, rațele sălba­tice pe Săsar, ce mai... e bine.
Dar de ce să fie bine dacă poate fi rău. Parcă suntem con­damnați. E drept că pandemia nu a pornit de aici, nu este doar aici, este un fenomen global, dar parcă e prea mult. Carantină peste carantină și tot așa. Stai în casă, ciocu’ mic și ochii la teve. Ziariștii de acum scriu și ei ce pot. Uneori justificat, alteori nu.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.