Oameni şi Cruci. Fotografie de artă

În cadrul manifestărilor organizate în această perioadă în Baia Mare, pentru susţinerea candidaturii oraşului în competiţia pentru desemnarea Capitalei europene a Culturii în 2021, a avut loc, sperăm prima ediţie, a Salonului european de fotografie. Doisprezece fotografi din România şi doi invitaţi din străinătate au deschis manifestarea: Hajdu Tamás, Oleg Tishkovets, Mihai Grigorescu, Ioana Moldovan, Vasile Dorolţi, Alexandru Paul, Petruţ Călinescu, Cristian Crisbăşan, Dan Ioan Dinescu, Silviu Gheţie, Tony Melvin, Olah Laszlo-Tibor, George Popescu şi Remus Ţiplea.

Printre expozanţi, un proiect deosebit a fost cel al fotografului maramureşean, Vasile Dorolţi. Acesta a expus fotografii din proiectul „Oameni şi cruci” la Biserica Romano-catolică din Piaţa Cetăţii. Un spaţiu care s-a potrivit perfect cu tematica expoziţiei.

„Oameni şi cruci” nu este un studiu (cu atât mai puţin unul etnografic) şi nici măcar un fotoreportaj (materialul nu surprinde fapte deosebite, evenimente sau întâmplări). Poate că „Oameni şi Cruci” este, mai degrabă, o meditaţie asupra unui fenomen banal în sine – modernizarea accelerată şi fără repere a unei societăţi.

Proiectul ilustrează discret, pornind de la un detaliu aparent nesemnificativ în viaţa Maramureşului (troiţele de la marginea drumului), transformarea rapidă, tragică, ireversibilă, a unei societăţi patriarhale într-o societate pseudomodernă, asimilată superficial din perspectivele unui proletariat dezrădăcinat de locurile de baştină.

Poate că „Oameni şi cruci” este mai degrabă o satiră cu morala următoare: cei chemaţi să lucreze la păstrarea fiinţei acestui neam sunt, de fapt, primii care îi sabotează spiritualitatea, din prostie, din lipsă de har şi din lipsă de dragoste faţă de „turmă”.

„Cum poţi înţelege acest fapt aparent banal: în loc să încurajeze meşterii locali să zugrăvească troiţe cu mâna lor, cu talent şi suflet, să dezvolte o şcoală, să hrănească nişte oameni cu această îndeletnicire, tu, aşa-zisul păstor al turmei, dai jos tot ceea ce au creat aceşti meşteri şi pui în loc Cristoşi de plastic, cu flori de plastic, cu becuri de plastic, totul din plastic? Nu m-aş mira să aflu că „plasticurile” sunt făcute în China, pentru ameliorarea costurilor.

Festivalul pe care l-am organizat este unic în peisajul fotografiei româneşti, nu s-a mai organizat la un asemenea nivel şi sunt mari şanse să nu se mai organizeze altul! Este o mare greşeală că nu promovam anumite evenimente, aşa cum este acesta.

Din punct de vedere fotografic, Baia Mare în ultimii 20 de ani, păstrând proporţia, se compară cu Şcoala de Pictură de la Baia Mare. Începând cu Cosmin Bumbuţ şi terminând cu Vasile Dorolţi şi cu Hajdu Tamaş şi cu cine mai este prin salonul nostru, dacă vorbim de artă fotografică, dominăm cam tot ce este mai bun în fotografia românească. Această situaţie ar putea duce la un proiect mare şi de durată. Trebuie exploatat acest filon! Vedeţi! Orice grup în final se va disipa. Celebrul grup „7 zile”, acum o legendă în fotografia românească, şi-a terminat filonul după 7 ani. Au apărut alte şi alte opţiuni şi variante. Acum ar fi fost un moment foarte important, chiar dacă nu câştigam competiţia pentru capitală culturală. Oraşul ar fi trebuit să profite de acest prim pas pe care l-am făcut cu greu, cu implicare dificilă.

În oraşul înfrăţit cu Baia Mare, Bielsko Biala din Polonia, se face de 12 ani un festival de fotografie, să spunem similar cu cel de aici. El este susţinut de oraş şi de ministerul Culturii polonez. Nu credeau că vom reuşi să facem acest festival! L-am realizat, deşi am avut foarte multe probleme organizatorice nerezolvate în spate, probabil aşa s-au făcut proiectele acestea, într-o mare viteză şi cu bugete foarte mici. Dar i-am pus pe gânduri pe polonezi! În două luni de zile să faci aşa ceva! Sprijinul presei ar fi fost foarte important pentru oraş, ca la anul, de exemplu, cu sau fără capitală culturală, să putem merge înainte. Se poate face chiar şi cu bani mai puţini. Maramureşul este o mină de aur pentru fotografi!”, ne-a spus Vasile Dorolţi.       

Vasile Dorolţi s-a născut la Sighetu-Marmaţiei. Este unul dintre cei mai sensibili şi cei mai buni fotografi români, cu un puternic spirit de echipă. Lui Vasile Dorolţi îi place să se recomande ca un fotograf amator, autodidact, membru al diferitelor asociaţii şi cluburi fotografice din Cluj şi Baia Mare, unde peste tot este ales democratic în postul de preşedinte.

A expus fotografiile sale în numeroase expoziţii personale şi de grup din ţară şi din străinătate, începând încă din anii ‘80. Este un artist matur, responsabil, nostalgic, diaporamist, veşnic îndrăgostit de fotografia alb-negru.

A publicat fotografiile sale în mai multe albume fotografice: „7 ani în Maramureş”, „Munţii Apuseni” şi „Piatra altarului”. De asemenea suntem obişnuiţi cu fotografiile lui din revista „Dilema Veche”.