• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 27 Octombrie 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 9 Octombrie , 2020

O „rețetă” creștină pentru… slăbire, sau post pentru întărire

Sunt mulţi oameni care ar dori să… „slăbeas­că”, să scadă în greutate, nu doar spre a „arăta bine”, cât mai ales pentru sănătatea de care toţi avem nevoie. Unii reuşesc mai mult, alţii mai puţin, dar sunt şi dintre aceia care nu reuşesc deloc. Unii ar dori să facă performanţă într-un timp relativ scurt şi poate dau de greu şi se descurajează. Mulţi nu ştiu cum să procedeze.

Sunt recomandate tot felul de reţete. Un medic, într-o emisiune televizată, spunea că sunt peste o mie, dar el recomandă una: să se înmulţească mişcarea şi să se împuţineze mâncarea. La această reţetă subscriu şi eu. Îmi asum îndrăzneala şi pentru că eu însumi am folosit-o şi o folosesc, şi o recomand nu doar din cărţi sau din experienţa altora, ci din proprie experienţă, neputându-mi-se reproşa ceva şi pentru că, la o adică, este post în toată rânduiala. Nu ştiu în ce măsură ar putea avea efect în mai puţinele cazuri, „speciale”, să le zic aşa, în care probabil ar fi nevoie de consultaţii medicale şi care depă­şesc competenţele mele, dar re­ţeta recomandată de mine şi nu doar de mine nu face rău nimă­nui, ci, dimpotrivă, numai bine.

Cel mai important lucru este să te hotărăşti, să vrei şi să-ţi impui.
Iubite cititor, trebuie să înţelegi că nimic pe lumea aceasta nu se poate face fără un efort mai mare sau mai mic. Nici faptul de a „slăbi” nu se poate realiza fără un efort anume. Dacă nu poţi să conştientizezi asta, nici nu are rost să citeşti mai departe. Vezi, pentru a şti ce trebuie făcut, este necesar să faci efortul de a citi această broşurică. Un anume efort trebuie făcut şi pentru a bea un pahar cu apă: să te ridici de pe scaun, să faci câţiva paşi până la etajera unde se află paharele, să întinzi mâna şi să iei unul, să te duci către robinet, să întinzi mâna cu paharul sub el şi cu cealaltă mână să-l deschizi; să duci paharul sub jetul de apă, să aştepţi până curge apa, apoi să închizi robinetul, dacă îl mai închizi - risipitorii îl lasă deschis până termină de băut -, să duci mâna cu paharul la gură, să des­chizi gura, să apleci paharul şi să înghiţi apa.
Îmi vei spune: - Da, dar să bei un pahar cu apă este uşor, pe când să ţii „cură de slăbire” este şi greu şi necesită o perioadă de timp mai îndelungată.
Iubite frate, trebuie să ştii că Dumnezeu nu premiază leneşii şi fricoşii, şi „reţeta” nu este pentru ei, dar… şi pentru ei. Însuşi Iisus Hristos, ca să ajungă la Înviere, a trebuit să treacă pe la Cruce. Dacă nu ne asumăm „greutăţile”, nu putem să beneficiem de avantajele urmărite. Întreb pe mulţi care nu-şi asumă efortul şi greu­tăţile vieţii: - Lui Iisus Hristos, pe Cruce, I-a fost greu sau uşor?
Mulţi spun că nu-şi pot înfrâna pofta, sau că le este foame. Sfântul Apostol Pavel spune: „… se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este pieirea; DUMNEZEUL LOR ESTE PÂNTECELE” (Filipeni 3, 18- 19). Şi-au făcut dumnezeu din pântece şi din pofte. Nimeni nu zice că, la vreme rânduită, să nu ne bucurăm de bucatele sau vinul pe care le-a dat Dumnezeu, dar nici să ne lăsăm stăpâniţi de ele ca nişte fiinţe fără raţiune şi cugetare. Chiar vom spune că fiinţele fără cugetare, fără minte, se opresc atunci când ajung la limita lăsată de Dumnezeu prin instinct. De ce noi, care suntem după chipul lui Dumnezeu, am fi mai prejos decât ele? Ele au saţiu şi noi nu ne ştim opri. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că trebuie să „mâncăm pentru a trăi, nu să trăim pentru a mânca”.
Să începem. Nu-i important doar ce mâncăm, ci şi cum mâncăm, dar mai ales cât mâncăm. Se ştie că în general greutatea unui om ar trebui să fie cam atâtea kilograme câţi centimetri are peste un metru în înălţime; femeile, în general, cu aproximativ zece kilograme mai puţin. Un om înalt de un metru şi şaptezeci de centimetri ar trebui să aibă şaptezeci de kilograme; cel ce are un metru şi optzeci de centimetri, ar trebui să aibă optzeci de kilograme.

Pentru a şti ce şi cum să facem, trebuie să avem permanent un mijloc de evaluare. Mie mi se pare că cel mai bun mijloc de evaluare este cântarul. După ce te-ai hotărât, te cântăreşti. Vezi de la ce greutate ai pornit şi mănânci dimineaţa mai puţin decât de obicei. Îţi va fi puţin foame. Ca să „rezişti” până la masa de prânz, pe la ora unsprezece aproximativ, mănânci un fruct. Acesta nu te va sătura, dar îţi potoleşte foamea. La prânz, mă­nânci la fel, mai puţin decât de obicei, cu cât mai puţină pâine, n-aş zice, dacă se poate deloc, dar în cantitate foarte mică. Iar îţi va veni foamea, dar, tot aşa, „te minţi” cu nişte se­minţe sau cu două-trei linguri de salată proaspătă, sau cu orice altceva, dar cantitate mică. Seara mănânci de asemenea puţin, dar nu mai târziu de ora şase. Dacă poţi să nu mănânci deloc, nu-i niciun rău, pentru că noaptea, odihnindu-te, nu ai nevoie de foarte multă mâncare. Tot ce se mănâncă după ora şase, se depune. Trebuie să-ţi impui puţină foame, pentru că numai aşa organismul îşi ia hrană din rezervele de grăsime de pe burtă, de pe şolduri sau alte zone.

În tot acest timp, vei face şi mişcare: mers pe jos aproximativ trei kilometri în pas vioi, mătănii câte poţi (îţi faci semnul Sfintei Cruci şi te apleci cu fruntea până atingi pământul în cinci puncte: picioare, mâini şi frunte – cei mai vârstnici şi cu genunchii), abdomene, flotări sau orice fel de efort fizic, după putere, vârstă sau după natura muncii pe care o prestezi, intelectuală sau fizică. După o zi de acest fel, te cântăreşti din nou. De regulă dimineaţa, după ce ai fost la baie. Dacă faţă de ziua anterioară ai scăzut în greutate oricât de puţin, te poţi felicita. Este suficient şi numai cu o sută de grame. Dacă n-ai scăzut deloc, atunci trebuie să reduci, şi numai foarte puţin, cantitatea de mâncare pe care ai mâncat-o în ziua pre­cedentă şi să înmulţeşti cu puţin exerciţiile fizice. Nu este necesar să obţii performanţe mari în perioade scurte de timp; este mai greu şi, dacă nu reuşeşti, te descurajezi. Important este să perseverezi şi să fii consecvent. Este şi mai uşor şi mai bine. Cântarul te va ajuta să nu ai diferenţe de greutate mari şi incomode şi care pot necesita eforturi mai mari sau descurajatoare.

Iubite cititor, fă-ţi un calcul. Dacă într-o zi ai scăzut o sută de grame - ceea ce este şi posibil şi uşor - într-o lună ai scăzut trei kilograme, ceea ce este mult. Cât poţi să scazi într-un an? Depinde şi de la ce greutate porneşti. Să scazi într-un an zece kilograme şi este suficient, decât deloc. Am întâlnit oameni de diferite greutăţi şi diferite condiţii… Mai fă-ţi un calcul. Să zicem că ai o sută cinci­sprezece kilograme şi un metru optzeci de centimetri înălţime. Greutatea dumitale ar trebui să fie optzeci de kilograme. Dumneata ai în plus treizeci şi cinci de kilograme. Treizeci şi cinci de kilogrameee!!! Ridică în mâini un geamantan sau un butoi de treizeci şi cinci de kilograme. Cu acest geamantan sau cu acest butoi te culci seara, cu el te trezeşti dimineaţa, cu el te duci la baie, cu el te aşezi la masă, cu el te duci la serviciu, cu el te întorci acasă. De acest „bagaj” eşti nedespărţit. Ce ar trebui să faci ca să scapi de el? Puţină înfrânare şi puţină perse­verenţă. E greu? Dar n-am vorbit că, fără puţin efort, nimic nu se poate face pe lumea aceasta?

Cu atât mai înţelept este omul care ia hotărârea înainte să ajungă la tot felul de boli care apar din grăsime şi colesterol: gută, obezitate, reu­ma­tismul artrozic, pancreatită, hipertensiune arterială, ateroscle­roză, litiază, diabet, dislipidemie, cancer etc.). Este cu atât mai bine şi mai uşor, cu cât omul se hotă­răşte mai repede. Mai înţelept este cel care o face preventiv, decât cel ce o face curativ, dar şi mai târziu este mai bine decât niciodată.
Sigur, un om al lui Dumnezeu îşi va impune să postească toate posturile Bisericii şi atunci, la el, nu se poate pune problema acut, dacă posteşte cu înfrânare cum se cere unui creştin. În orice caz, este nevoie şi de „tăierea voii” şi de înfrânarea poftei. Ori ne place, ori nu ne place, pofta ne ispiteşte şi, fără efort de voinţă, nu este posibil a ne înfrâna. Desfrânare nu e doar sexualitatea ilegală (în afara căsătoriei binecuvântate), ci şi neînfrânarea de la cuvinte deşarte, de la mâncare, băutură, tutun şi tot felul de pofte păcătoase. „Pofta, zămislind, naşte păcat; iar păcatul, odată săvârşit, odrăsleşte moarte” – sufletească şi trupească deopo­trivă (Iacob 1, 15). Dacă însă
ne-am hotărât şi suntem stăruitori, este posibil. Pe măsură ce scazi în greutate, te simţi din ce în ce mai uşor şi mai confortabil. Funcţiile organismului revin la condiţii normale, fie că vorbim de digestie, fie că vorbim de circulaţia sângelui, de sistemul nervos, de respiraţie sau de orice altă funcţie.

Iubite frate creştine, gândeşte-te la cei care au fost în lagăre şi-n închisori, cum au slăbit ei mai mult decât oamenii aflaţi în condiţii de libertate şi normalitate. Nu ne cere nimeni să slăbim ca şi aceia, dar dacă se impun condiţii, vedem că se poate. Noi ni le putem impune atât cât este necesar, dacă vrem cu adevărat; reţeta nu este pentru cei neînfrânaţi şi leneşi, dar… şi pentru ei.

Unii medici recomandă ca apa să o bem cu aproximativ o jumătate de oră înainte de mâncare şi fără să ne grăbim, iar mâncarea să o mestecăm până devine pastă. Să o mestecăm de zece, cincisprezece, chiar de patruzeci de ori şi apoi
s-o înghiţim. Cu alte cuvinte, mâncarea „să o bem” şi apa „s-o mâncăm”. Dacă pe un sol apa cade torenţial, vine şi se duce,
nu-l irigă decât dacă plouă „mo­căneşte”, pe-ndelete. Tot aşa se întâmplă şi cu apa pe care o bem.
Medicul Pavel Chirilă recomandă o metodă de slăbire cu mai multe reguli, între care:
1) Să se excludă complet alimen­tele rafinate: zahărul, făina albă, sarea extrafină, margarina, uleiul rafinat şi toate alimentele care le conţin. Când medicul Pavel Chirilă spune „făină albă”, nu are în vedere „pâinea cea de toate zilele”, ci produsele din făină ultrarafinată. Toţi nutriţioniştii recomandă pâine şi făină inte­grală, dar în cantităţi moderate.
2) Să se excludă alimentele aditivate (cu E-uri).
3) Să se consume următoarele alimente permise: cereale integrale, fructe, legume, zarzavaturi, lactate, de preferinţă cele fermentate (iaurt, chefir, sana, lapte bătut, brânză de vaci). De asemenea, ouă (3 pe săptămână), ciuperci, miere, peşte (2-3 mese pe săptămână), carne (1-2 mese pe săptămână).
4) Alimentele să fie de cea mai bună calitate: bio sau tradiţionale.
5) Ideale, ar fi doar două mese pe zi, între orele 10-11 şi 18-19, pentru a nu suprapune fazele de ingestie, absorbţie, metabolizare şi eliminare.
6) Dimineaţa, pe stomacul gol, să se bea 300-400 ml de apă plată.
7) Între mese, să se consume sucuri proaspete sau ceaiuri de fructe.
8) Cerealele, leguminaceele (soia, fasole, mazăre, linte, bob), carnea şi peştele să se prepare cu tratamente termice uşoare: cuptor, aburi, fierbere. Celelalte alimente să se consume crude, cu excepţia persoanelor care au afecţiuni gastrointestinale.
9) În alimentaţie trebuie să predomine cerealele şi fructele.

Pot să spun că nu am respectat cu toată stricteţea folosirea doar a ali­mentelor prescrise, dar nu m-am îndepărtat, pe cât mi-a fost cu putinţă, de calea atingerii scopului propus. Personal nici nu am fost un caz special, pentru a avea nevoie de eforturi spectaculoase, doar că, pe lângă postul creştin, am depus un mic efort în plus şi am fost puţin mai atent la felul cum respect această „reţetă”.

Îmi asum îndrăzneala să spun, cu scuzele de rigoare, că aceia care spun că nu-şi pot impune să se lase de fumat, de băut, de vorbit trivial, sau găsesc tot felul de scuze pentru a nu se înfrâna de la un păcat sau altul, au voinţă slăbită. Puternic este cel ce îşi poate impune atingerea unui scop. Dumnezeu nu ne cere să facem ceva peste puterile noastre, iar, pe de altă parte ceea ce ne cere este numai spre binele nostru. La fel este şi în legătură cu faptul de a te putea înfrâna de la cantitatea prea mare de mâncare. Am auzit că sunt persoane care îşi fac operaţie ca să-şi micşoreze stomacul. În acest fel li se declanşează mai repede senzaţia de saţietate şi mai uşor se pot opri să mănânce o cantitate mare de hrană. Eu aş zice că îşi pot impune să mănânce cu „capul” şi nu cu „stomacul”. Dacă mănânci cu „stomacul”, vei simţi saţietate doar după ce ingerezi o cantitate de hrană peste necesar. Dacă însă mănânci cu „capul” doar atât cât îţi este suficient, nu te vei simţi sătul, dar vei simţi o stare de împăcare, mulţumire şi confort mai presus decât starea de suprasaţietate. Şi sfinţii şi medicii spun că este bine să ne ridicăm de la fiecare masă fără a ne fi săturat.
Pentru a nu ştiu câta oară spun că nu este uşor, dar este posibil. Dacă îţi impui, reuşeşti.

Alexandru Macedon spunea: „Cel ce se biruieşte pe sine, este mai puternic decât acela care cucereşte cetăţi”. Cu ajutorul lui Dumnezeu, poţi converti „greutatea” înfrânării şi „suferinţa” răbdării în bucuria succesului, în fericire. Atunci vei avea satisfacţia că ai reuşit. Eu am reuşit.

Iubite cititor, după cum vezi, nu este mult de ţinut minte şi nici nu mi se pare greu sau imposibil. Întâi şi întâi ţine de hotărârea şi de voinţa dumitale. Nu-ţi rămâne decât să începi. Dumnezeu să te ajute şi să te întărească!

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.