O carieră sub deviza: „muncă, disciplină, voie bună”

Are mai bine de trei decenii de militărie, un CV cât o carte şi diplome, trofee şi distincţii care ar putea tapeta holul Palatului Parlamentului. Numele şi porecla Ion Pop-Rapidu lui au devenit sinonim cu disciplina şi performanţa.

Se spune că un soldat bun e bun nu pentru că urăşte ce are în faţă, ci pentru că iubeşte ce are în spate. Colonel Ion Pop a fost un soldat bun de când şi-a început cariera. Şi tot de atunci a iubit haina militară şi viaţa disciplinată, activă, plină de muncă, dar şi de satisfacţii. De atunci au trecut 32 de ani, din care a ocupat, aproape în permanenţă, funcţii de conducere, având în subordine chiar şi 2000 de oameni.

A urcat încet toate gradele, de două ori înainte de termen şi, peste tot a aplicat deviza: „muncă, disciplină, voie bună”. O reţetă a succesului a cărei rezultate se văd în toată ţara, de la Giurgiu, la Rădăuţi, Satu Mare, Bucureşti, Baia Mare etc. Peste tot a lăsat ceva în urma sa, astfel că, după atâţia ani puşi în slujba celorlalţi şi a ţării, colonel Ion Pop vorbeşte despre activitatea sa cu seninătatea omului care nu are regrete, e mulţumit şi împăcat cu sine şi cu ceilalţi. Uniforma militară l-a atras din Liceu. Şi tot de atunci a decis să se înscrie la Şcoala de Ofiţeri. Singurul din liceul borşean pe care îl urma.

În 1981 a ajuns la Poliţia Gării de Nord şi după câteva luni a fost repartizat Şef de post la cea mai mare gară din Bucureşti-Bucureşti Cotroceni.

În vara lui 1982 a fost promovat şef formaţiune poliţie transporturi la Giurgiu. Aşa a început lungul său periplu prin ţară. I s-a promis că după ce pune la punct formaţiunea poliţie transporturi Giurgiu, se poate întoarce acasă.

S-a pus pe treabă, a schimbat total faţa instituţiei şi, în 1985, a revenit acasă ca şef formaţiune transporturi feroviare Maramureş. Aici a luat-o de la capăt. Nu existau birouri, condiţii de lucru. Le-a pus pe toate la punct.

Din acea perioadă i se trage şi celebra poreclă de „Rapidu”, din cauză că, de câte ori mergea la inspectorul-şef, îi spunea secretarei că are o treabă „rapid-rapid”. Azi aşa, mâine aşa, până când femeia i-a spus inspectorului şef că iar a venit „ăsta, parcă e Rapidu”. Invitat în birou, colonelul i-a explicat inspectorului-şef că nu are timp de aşteptat că e mult de lucru şi atunci i-a spus că, de câte ori vine să tot intre şi să-i zică secretarei doar: „Rapidu pe linie”.

După Revoluţie a ajuns la Serviciul Poliţiei Judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş.

Apoi a devenit adjunct al şefului Poliţiei municipiului Baia Mare şi şef al Serviciului Poliţiei Judiciare, ulterior în ’93 locţiitor al şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului, apoi comandant al Brigăzii de Poliţie Judiciară. După reorganizarea Poliţiei, ajunge adjunct al şefului Poliţiei municipiului Baia Mare, apoi şef al poliţiei municipiului şi ulterior şef al Biroului Arme, Explozivi, Substanţe Toxice şi al Grupei Pirotehnice din cadrul IPJ. În 2005 a schimbat domeniul, trecând la Frontieră. Întâi şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare, apoi Director al Direcţiei Poliţiei de Frontieră Rădăuţi, apoi Director al Direcţiei Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei. Spune că a fost o perioadă grea, dar şi frumoasă. Munca şi problematicile diverse de la frontieră nu l-au speriat, dimpotrivă. Aşa că, a reuşit şi aici să facă performanţă.

După reorganizarea unităţii, a ocupat prin concurs funcţia de Director în cadrul Direcţiei Management Operaţional din cadrul IGPFR. Apoi, prefectul de la acea dată l-a sunat şi l-a întrebat dacă nu vrea să vină acasă, la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Gheorghe Pop de Băseşti” al judeţului Maramureş.

A venit, din septembrie 2010. În numai trei ani, a modernizat toate unităţile, a înfiinţat altele noi, le-a dotat cu tot ce e necesar şi, pe deasupra, a reuşit să şi crească simţul patriotic prin cele două statui a lui Gheorghe Pop de Băseşti şi Pavel Zăgănescu. Au fost 3 ani de foc şi în foc. Dar rezultatele sunt vizibile. Din 19 octombrie, colonelul Pop a fost trecut în rezervă, cu drept la pensie şi dreptul de a purta uniforma. Nu ştie ce va face mai departe. Dar cei care îl cunosc ştiu că orice va face, va face bine.

Acasă e în minoritate! Acasă, colonelul Pop e „în minoritate”. Are trei doamne: soţia Ileana asistent medical la Centrul Medical Judeţean Maramureş al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi două fete- Anca, asistent universitar dr în cadrul Facultăţii de Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj Napoca şi Oana Maria – jurist la Vital SA.

Dintre sutele de premii şi distincţii primite amintim:

- 2005 – Titlul onorific „Omul Anului 2005”, acordat de presa din judeţul Satu Mare;

- 2006 – Titlul Onorific „Poliţistul de frontieră al anului” – categoria şef de inspectorat pentru performanţele profesionale obţinute în anul 2006, acordat de Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră Române;

- 2006 – Ordinul „Bărbăţie şi Credinţă” în gradul de „comandor” pentru servicii deosebite în îndeplinirea misiunilor specifice, pentru devotamentul faţă de instituţiile statului de drept, pentru realizările obţinute în contextul integrării europene şi armonizării operaţionale cu structurile similare euroatlantice, acordat de Preşedintele României;

- 2007 – Semnul Onorific „În serviciul Armatei” pentru 25 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, acordat de Ministrul Internelor şi Reformei Administrative;

- 2007 – Titlul Onorific „Poliţistul de frontieră al anului” – categoria Director al Direcţiei Teritoriale a Poliţei de Frontieră, acordat de Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră Române pentru merite deosebite în activitatea profesională;

- 2010 – Ordinul „Bărbăţie şi Credinţă” în gradul de “Mare Ofiţer”, cu însemn pentru militari, în semn de apreciere pentru rezultatele remarcabile obţinute în activitatea profesională şi înaltul profesionalism dovedit în îndeplinirea misiunilor încredinţate, acordat de Preşedintele României;

- 2011 – 27 noiembrie – Titlul onorific „Omul anului 2011” acordat de săptămânalul „Gazeta de Maramureş”;

- 2011 – 6 decembrie – Titlul onorific „Cetăţean de onoare al comunei Fărcaşa”.

- 1972 – 1978 a practicat boxul în cadrul C.S.S. „ Minerul” Baia Mare , C.S.M. Baia Mare şi A.S. „ Minerul” Baia Borşa;

- 1982 – 1988 – instructor sportiv disciplina „ BOX”;

- 1988 - arbitru republican de box;

- 1995 - arbitru continental de box „ E.A.B.A.”;

- 1997 - membru în Biroul Federal al F. R. de box;

- 1998 - arbitru internaţional de box A.I.B.A. (mondial);

- preşedinte al Colegiului Central de Arbitri de Box din cadrul F.R. de Box;

- 2002 - membru în comisia de arbitri judecători „E.A.B.A.”;

- 2003 - membru în comisia tehnică şi de regulamente „E.A.B.A.”;

- membru fondator al fundaţiei „Prietenii Boxului Maramureşean”;

- membru fondator al fundaţiei „Boxul Românesc”;

- În cadrul Asociaţiei Judeţene de Box Maramureş, deţin funcţia de prim-vicepreşedinte;

- membru în cadrul I.P.A. ROMANIA, Regiunea 4 Maramureş.