Nicolae Boitor a plecat de la conducerea DGASPC Maramureş. În sfârşit!

După vreo 500 de zile în care GAZETA de Maramureş a cerut demiterea lui Nicolae Boitor de la conducerea DGASPC Maramureş, aproape săptămânal, într-o miercuri, zi fără trei ceasuri rele, s-a întâmplat întâmplarea. Boitor şi ceilalţi directori au cerut conducerii Consiliului Judeţean Maramureş trecerea pe funcţii de execuţie.

În această zi memorabilă de miercuri era fixată şedinţa de CJ, cu un borderou de şedinţă din care rânjea, spre noi, presa nesimţită, două proiecte de hotărâre prin care se prelungesc protocoalele cu asociaţiile italiene FAUS şi SOS Bambini. Cele două asociaţii italiene sunt parte în scandalul celor două fetiţe plecate în tabără anul trecut şi care au fost aduse în ţară după ce s-au semnalat suspiciuni de abuz sexual. Imediat va fi un an de zile de la acele întâmplări. Nici în momentul de faţă Boitor şi gaşca nu au rezolvat cazul. El se află în stadiul de vom mai face expertize… amânarea fiind o metodă sigură de a îngropa o pagină neagră din perioada directoratului lui Nicolae Boitor.

În acest context, reluarea procedurilor cu cele două asociaţii pare a fi de domeniul incredibilului.

Dar să reluăm firul întâmplărilor din ziua de miercuri, zi fără trei ceasuri rele.

La prima oră a acestei zile, angajaţii Direcţiei se îndreptau fără entuziasm la „furnal”, cum este poreclită DGASPC. Nici Boitor nu este vesel. La ora prânzului urma o şedinţă de CJ în care avea cele două proiecte de hotărâre cu italienii, proiecte care le-a tot introdus pe ordinea de zi, cu mâna lui Dumitru Dumuţa, la şedinţe anterioare, fără nici o şansă. În concluzie, motiv de zi tensionată. Pentru a se mai răcori, Nic a mai făcut ordine printre subalterni, după ce s-a întărit cu o cafea de la automatul de cafea cu iz de coleg de suferinţă din CJ. În momentul în care a prins un pic de roşu în obraji, telefonul scurt, cel de la CJ, a început să cânte vesel. Era spre ora 11. Boitor este invitat la Palatul Administrativ, alături de ceilalţi trei directori ai instituţiei.

În biroul preşedintelui s-a stat aproape o oră, timp în care au curs lacrimi şi rimel. La final, patru coli de hârtie format A4 s-au înşiruit pe biroul preşedintelui de CJ, Zamfir Ciceu, prin care se renunţa la funcţia de conducere şi se solicita o funcţie de execuţie.

Din biroul preşedintelui, doi foşti directori au plecat, iar Boitor şi Lavinia Orzac au venit în sala de şedinţe. Atmosfera s-a tensionat subit. Orzac a urcat, în sectorul invitaţiilor, pe unul din rândurile de la mijloc. Boitor a venit la câteva secunde. Nu s-a oprit la rândul unde era Orzac, aşa cum se întâmpla de obicei, adică, angajaţii unei instituţii stau împreună. Nu! Boitor a urcat două rânduri mai sus, unde s-a aşezat cu o faţă ce nu spunea nimic.

Şedinţa a început şi s-a desfăşurat uniform. Spre final, Zamfir Ciceu a anunţat că cei patru directori au cerut trecerea pe funcţie de execuţie şi că în perioada imediat următoare se va numi o conducere interimară.

În sala de şedinţe nu au fost reacţii din partea consilierilor. Pe fondul acesta de linişte neliniştită, au fost votate cele două proiecte de hotărâre cu asociaţiile italiene. Ele au trecut, doar vicepreşedintele Gabriel Zetea s-a abţinut. GAZETA de Maramureş a fost făcută groghi!

Aleşii maramureşenilor au votat… greu de înţeles. Dar asupra acestui aspect vom reveni.

În timp ce consilierii îi făceau pe plac lui Boitor, Griguţă a ajuns pe Victor Babeş (DGASPC are aici o „bucată” din instituţie) şi în prezenţa unor angajaţi amărâţi s-a plâns că a fost demisă fără temei legal. Ceva mai târziu, pe Banatului, la sediu, tot Griguţă spunea că ea nu poate fi demisă celor care mai aveau chef să o asculte.

Din aceste ieşiri fireşti, distanţa de la mărire la decădere poate fi mare, s-a născut o falsă dispută juridică. Conducerea judeţului spune că cei patru au cerut trecerea pe funcţii de execuţie. Dar Griguţă spunea că a fost demisă şi din motiv de funcţionar public nu poate fi dată de-o parte. Aici s-a simţit influenţa lui Dumuţa, un fervent susţinător al Mariei Griguţă.

Dar, se pare că situaţia e mai simplă. În cazul funcţionarilor publici, pe funcţiile de conducere, generalul este demis, iar el îi demite pe adjuncţi, ceea ce nu a fost cazul, deoarece cei patru au cerut trecerea pe funcţii de execuţie, respectiv un act unilateral asupra căruia nu poţi reveni.

Mai spre după-masa aceleiaşi zile de miercuri, după ora 17, Boitor şi Griguţă inspectau ajutoarele primite recent de Direcţie, în subsolul DGASPC. Trişti, dar curioşi.

În ziua de joi, prima de după trecerea pe executiv, Boitor, din reflex s-a prezentat la biroul directorial. Mai mult, a convocat şi o şedinţă operativă de conducere. Şefii s-au prezentat la directorul care nu mai e director, cel puţin noi aşa ştim.

Subiectul şedinţei a fost ziua de 1 Iunie. În sfârşit, Boitor şi-a adus aminte de copilaşii de care se îngrijea în mod responsabil de mulţi ani. Le-a spus subalternilor care îi erau egali în grad, de fapt, că ar trebui să organizeze un mare eveniment la care să fie invitată şi presa şi la care copii din sistem să primească pluşuri din cele venite ca ajutoare. Nu ştim dacă aceste ultime ajutoare au fost trecute în contabilitate, dacă sunt intacte, dacă… Dar propunerea a sunat a gol, cei care au fost subalterni au plecat şi Boitor a rămas în biroul anost al directorului de la DGASPC Maramureş.

Nu avem acum spaţiu la dispoziţie, dar semnalăm un fapt de arme de-a directorului care nu mai e director, Nicolae Boitor.

DGASPC a contractat o lucrare cu firma GETMAR. Era 2008 luna 11. După nouă zile de la semnarea contractului au început să apară acte adiţionale la contract. În doi ani au fost semnate 11 acte adiţionale. Valoarea totală a acestora a fost de peste 800 de mii de lei, reprezentând 53,70% din valoarea contractului iniţial. Pentru această ispravă asupra căreia vom reveni, DGASPC reprezentată de Boitor a fost amendată de ANRMAP cu modica sumă de 40 de mii de lei. Câte tabere s-ar fi organizat cu aceşti bani?