Ne numărăm eroii şi martirii!

Potrivit unui proiect de amendament al Legii care stabilea despăgubirile morale şi materiale acordate deţinuţilor politic şi urmaşilor acestora, vor putea primi indemnizaţii şi copiii acestora în perioada cât au fost persecutaţi politic. Dar, până la drepturi, sunt parcurse întâi o serie de etape birocratice.

Nu ne putem cinsti eroii, n-am putut despăgubi deţinuţii politici sau persoanele persecutate în regimul comunist, dar măcar îi …numărăm!

După ce au jucat alba-neagra cu mărirea indemnizaţiilor deţinuţilor politici, acum guvernanţii se joacă cu nervii copiilor deţinuţilor politici care au fost persecutaţi. Potrivit unui proiect de amendament al Legii care stabilea despăgubirile morale şi materiale acordate deţinuţilor politic şi urmaşilor acestora, vor putea primi indemnizaţii şi copiii acestora în perioada cât au fost persecutaţi politic.

Preşedintele AFDPR, Octav Bjoza, a luptat neobosit pentru drepturile deţinuţilor politici şi face o nouă încercare de bun simţ. Congresul al 22-lea al Asociaţiei Deţinuţilor Politic va face o evaluare a impactului bugetar al acordării acestor drepturi. Pentru aceasta, este necesară parcurgerea unei etape de înscrieri ale copiilor deţinuţilor, la sediile Asociaţiei. Conducerea AFDPR Maramureş face un apel pentru ca persoanele îndreptăţite de a beneficia de indemnizaţiile de urmaş al deţinuţilor politic să urmeze procedurile de înscriere.

Din estimările conducerii Asociaţiei, numărul persoanelor beneficiare nu este prea mare. Numărul total la nivel naţional al deţinuţilor politic este de circa 3.000, al urmaşilor acestora de 19.000 şi al strămutaţilor de 22 000. Un ultim proiect de lege privind indemnizaţiile deţinuţilor politic prevedea că persecutaţii din motive politice să primească o indemnizaţie de 400 de lei pentru fiecare an de detenţie, strămutare în alte localităţi („dislocare“), deportare sau prizonierat.

Practic, ar fi în sfârşit o măsură reparatorie pentru cei care ne-au spălat onoarea naţională în timpul regimului comunist. Zeci, sute de mii de copiii au avut de suferit numai pentru vina de a fi fii unor „duşmani ai poporului”. Unii s-au născut în închisoare, au fost închişi, le-a fost refuzat dreptul de a-şi continua studiile etc.

Potrivit unei legi emise în 2009 foştii deţinuţi politic urmau să fie despăgubiţi pentru anii de detenţie, însă actul normativ a fost declarat la scurt timp neconstituţional. De atunci s-au elaborat mai multe proiecte de lege care cereau recompense pentru oamenii închişi sau deportaţi însă niciunul dintre ele nu au trecut de comisia juridică a camerei deputaţilor.

Anul trecut, Ministerul Justiţiei a transmis Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România că impedimentul acordării unor compensaţii băneşti îl constituie Decizia 1358/2010 a CCR, prin care s-a statuat că ele nu pot fi suplimentate în condiţiile în care nu există o obligaţie a statului de a le acorda”, sunt contrare Constituţiei şi pot „aduce atingere valorii de dreptate”: „Prin Decretul-lege nr.118/1990, legiuitorul a stabilit condiţiile şi cuantumul indemnizaţiilor lunare, astfel încât intervenţia sa prin art.5 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 221/2009, după 20 de ani de la adoptarea primei reglementari cu acelaşi obiect, aduce atingere valorii supreme de dreptate, una dintre valorile esenţiale ale statului de drept, astfel, cum este proclamată în prevederile art. 1 alin (3) din Constituţie.

Astfel, Curtea a statuat că însăşi acordarea de către legiuitor a unor noi tipuri de despăgubiri, suplimentare celor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990, după 20 de ani, în condiţiile în care nu există o obligaţie a statului de a le acorda şi având acelaşi scop de a repara daunele morale suferite în perioada comunista este contrară Constituţiei şi aduce atingere valorii de dreptate.

Se poate concluziona, conform celor reţinute de Curtea Constituţională, că tipul de despăgubiri acordat prin Decretul-lege nr.118/1990 este suficient pentru a repara prejudiciu produs, întrucât aceste despăgubiri sunt menite a produce satisfacţia morală a recunoaşterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor omului, comise în perioada comunistă”.

Practic, pentru judecătorii CCR, bănuţii, mult mai puţini decât ai foştilor securişti care i-au torturat, aruncaţi foştilor deţinuţi politici sunt suficienţi! Viaţa, sănătatea, libertatea lor poate fi plătită, în viziunea lor cu atât. Asta înseamnă „dreptate”?

Anul trecut, Ministerul Justiţiei a transmis Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România că impedimentul acordării unor compensaţii băneşti îl constituie Decizia 1358/2010 a CCR,

prin care s-a statuat că ele nu pot fi suplimentate în condiţiile în care nu există o obligaţie a statului de a le acorda”, sunt contrare Constituţiei şi pot „aduce atingere valorii de dreptate”-