Curs valutar
Euro
Dolar american
Lira sterlină
Forint unguresc
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Nămolurile de la Vital se pot procesa în Baia Mare. Există soluţie tehnică şi ieftină!
Societatea băimăreană a explicat într-un comunicat situaţia. S.C. VITAL S.A., prin Procesul-verbal de contravenţie nr. 9202294 din 11.08.2014, întocmit de Comisariatul judeţean Maramureş din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, a fost sancţionată contravenţional cu plata unei amenzi de 50.000 lei din cauza funcţionării la parametri reduşi a staţiei de epurare care deserveşte municipiul Baia Mare.
Facem cunoscut, pe această cale, că S.C. VITAL S.A. nu este responsabilă pentru situaţia creată din cauza funcţionării doar a treptei primare la staţia de epurare din Baia Mare, răspunderea revenind în principal C.N.M.P.N REMIN S.A pentru următoarele motive:
1. Din galeria de mină situată la capătul străzii Iuliu Maniu din Baia Mare, lucrare minieră în conservare, aflată în patrimoniul şi administrarea C.N.M.P.N REMIN S.A., se evacuează (prin racordare neautorizată) ape de mină în reţeaua de canalizare menajeră municipală care ajung în staţia de epurare Baia Mare. Aceste ape de mină conţin minerale grele, în concentraţii peste limitele admise, impurificatori care ulterior se regăsesc în nămolul rezultat în procesul tehnologic de epurare. Notificările repetate ale societăţii noastre adresate REMIN de a identifica o altă soluţie privind descărcarea respectivelor ape de mină, astfel încât ele să nu ajungă în reţeaua publică de canalizare, nu au avut niciun ecou.
2. Nămolul rezultat în activitatea staţiei de epurare cu conţinut de metale grele nu poate să fie valorificat datorită acestor încărcări cu metale grele, neconforme cu normele legale. Reţetele clasice de valorificare a acestuia, cele materiale (în agricultură, fabricarea cimentului), cele energetice (fermentarea anaerobă, incinerarea, gazeificarea), respectiv depozitarea acestora nu au putut fi puse în practică, conţinuturile în arsen, plumb, zinc, cupru etc., peste limitele prevăzute de normele de mediu, constituind motivul principal pe care toţi potenţialii noştri parteneri contractuali le invocă.
3. Zilnic, la staţia de epurare Baia Mare, în condiţiile funcţionării la parametrii maximi (treapta mecanică plus treapta biologică) s-ar produce aproximativ 25 – 30 tone de nămol, care ar trebui să fie valorificate după reţetele clasice, volume apreciabile pentru care, deocamdată, datorită concentraţiilor de metale grele, nu există soluţii de utilizare.
4. Eliminarea metalelor grele din apele de mină/nămolul rezultat din staţia de epurare ar reprezenta varianta care ar permite folosirea nămolului conform strategiei naţionale privind managementul nămolului şi implicit respectarea de către S.C. VITAL S.A. a condiţiilor impuse în autorizaţiile de mediu. În situaţia în care Compania REMIN S.A. nu va da de urgenţă curs solicitărilor noastre, ne rezervăm dreptul să întreprindem toate demersurile legale privind promovarea intereselor comunităţii băimărene în ceea ce priveşte rezolvarea unei probleme de mediu extrem de importantă.
Dezvoltarea municipiului Baia Mare a avut momente bune şi unele mai puţin bune. În perioada comunistă, oraşul a fost „desenat” de arhitecţi după nevoile momentului, dar şi în concordanţă cu nevoile viitorului. Baia Mare are bulevarde largi, linii de blocuri moderne, cum puţine oraşe mari au, zone pietonale şi utilităţi de tot felul. Baia Mare este unul din puţinele oraşe mari care sunt străbătute de la nord la sud de un râu, are 14 poduri, parcuri şi bijuterii arhitectonice greu de găsit în altă parte.
Paradoxal, Baia Mare este un oraş minier, aşa a fost şi aşa a rămas în memoria colectivă. În oraşul de pe Săsar am avut mine şi combinate metalurgice, activităţi cu mare impact economic, dar şi un consumator de mediu.
Pe linia aceste dezvoltări, a unui orăşel minier, în anii ’60 s-au dezvoltat canalizarea, alimentarea cu apă potabilă, reţeaua de gaz, energie electrică. Chiar dacă atunci cei care au propus limitele unei dezvoltări raţionale, logice, nu s-a putut prevedea până unde va merge Baia Mare cea mare.
După Revoluţie, oraşul a intrat într-un haos al dezvoltatorilor imobiliari, fără precedent. S-a construit peste tot şi oriunde. În multe situaţii fără avizele legale. Au apărut case unde nu te-ai fi gândit că se poate ridica o astfel de construcţie. În primii ani s-a spus că este bine că ne dezvoltăm, apoi au început să apară greutăţile în zona serviciilor către populaţie. Canalizarea şi alimentarea cu apă au devenit o problemă. În ultimii ani au început lucrări mari de modernizare, de înlocuire a vechilor reţele. Lucrări bine-venite, dar în tot binele există o componentă de care oraşul nu poate scăpa. Moştenirea!
Baia Mare este înconjurată de halde cu steril în toate punctele cardinale. Sunt multe depozite, unele mai mici, altele de dimensiuni mari, care au fost ridicate pe pământ, fără amenajări specifice. În perioada comunistă nu existau norme de mediu pentru aceste depozite, halde de steril cu un conţinut ridicat de metale grele şi alte substanţe chimice. Sau dacă existau, ele nu au fost respectate deoarece nu era nimeni care să îi ia la rost pe cei din minerit sau metalurgie. Aceste iazuri au fost şi sunt bombe ecologice în jurul Băii Mari. Praful omniprezent în oraş provine de pe aceste iazuri, fiind antrenat de vânturi sau chiar adieri. Pe străzile oraşului se face în permanenţă curăţenie, dar acest praf fin se insinuează pe tăcute în locuinţele băimărenilor. Pe de altă parte, iazurile sunt construite pe pământ gol, nu sunt impermeabilizate şi tot drenajul de zeci de ani se duce în subsol, în pânza freatică, se scurge în canalizările oraşului.
De aici începe o poveste în care un oraş frumos are de suferit deoarece, cândva, nu s-a ţinut cont de aceste aspecte.
Ce se întâmplă de fapt? Nu vom folosi explicaţii tehnice tocmai pentru ca lumea să înţeleagă. SC Vital este operatorul de apă şi canalizare al oraşului, al judeţului de ceva vreme, devenind operator regional. În urmă cu câţiva ani a fost modernizată Staţia de tratare a apei. S-a cheltuit o căruţă de bani, dar nu s-a realizat treapta a doua prin care s-ar putea trata apele de mină. Oficialii Vital de atunci nu au spus că există această problemă, s-au dat asigurări că lucrurile vor fi înspre tot mai bine pentru cetăţeni.
Lucrurile nu stau aşa. Preţul apei potabile şi problema nămolurilor au devenit probleme reale ale Băii Mari.
Problema nămolurilor nu este nouă. Ea există încă de pe vremea în care mineritul „duduia”. Apele de mină din exploatările aflate în jurul oraşului au fost aruncate fie în Săsar, fie în canalizarea oraşului. Scurgerile de ape pline de metale grele din iazurile aflate pe pământul gol au ajuns fie în Săsar, fie în canalizarea oraşului. Şi aici se închide cercul. Staţia de tratare a apei nu a putut procesa nămolul rezultat, circa 25-30 de tone pe zi. Nămolul plin de metale grele nu a putut fi folosit la ceva util din cauza încărcăturii. Nici nu poate fi ars deoarece degajă metale grele, de la plumb, cupru, zinc, la arsen. Nămolul este o materie organică, dacă nu ar fi metalele grele, ar putea fi tratat şi realizat un excelent îngrăşământ, sau folosit la realizarea unor materiale de construcţie sau în alte scopuri. Şi s-a căutat soluţia!
Până în 2000 s-a uzat de o soluţie comodă. Pe bd.-ul Independenţei, SC Vital a avut un punct de lucru, o pompă care, pur şi simplu, „injecta” conducta de hidrotransport a Uzinei de Preparare Săsar. Şi aşa era eliminat nămolul pe iazul Bozânta. De la acea dată, UP Săsar şi-a modificat profilul tehnologic, adică se măcina minereul care era transferat la Transgold, iar sterilul rezultat mergea cu sterilul Transgoldului.
Din 2000 până în 2008, acest nămol a fost eliminat prin conducta Flotaţiei Centrale şi ajungea pe iazul Bozânta, cu toate că în 2005, prin HG 205, acest iaz a fost închis. Nu a fost o soluţie corectă, ca să nu spunem altfel, deoarece iazul a fost încărcat suplimentar cu metale grele ce se scurg în pământul primitor, iazul fiind ridicat pe pământul gol!
Paradoxal, în 2008, Vitalul a renunţat la a mai duce nămolul prin conductele Reminului din motive de costuri. A fost şi un fel de negociere în care Remin a fost de acord să reducă tariful de procesare, dar Vital trebuia să se ocupe de întreţinerea conductelor. Nu a existat înţelegere.
Au urmat anii în care acest nămol a fost pus în tot felul de locuri, gropi, prin jurul Băii Mari. În ultima perioadă s-a apelat la varianta Alejd. Acolo există un incinerator de produse industriale şi a fost dus cu camionul. Costurile sunt foarte mari, circa 20 de euro per tonă transport şi tot atâta procesarea unei tone. Dar cei de la Alejd nu ştiau de existenţa metalelor grele. Când au aflat, au oprit transportul nămolurilor. În momentul de faţă nu există soluţie.
Menţionăm că depozitarea nămolurilor pe ici-colo au generat acele mirosuri insuportabile pe o parte a oraşului în perioadele de vară.
Pe de altă parte, depozitarea lor pe diverse terenuri nu este o soluţie viabilă.
Soluţia viabilă se găseşte în Baia Mare! Fără a face referire la situaţia Romaltyn, la uzina de aur este o staţie de epurare ce poate prelucra apele de mină din tot acest perimetru. Cu costuri minime, aceste ape de mină pot fi colectate şi aduse la staţia de tratare pe firul de conducte existent. Nămolul rezultat poate fi depus pe iazul Aurul, singurul iaz conform din ţară. Iazul este căptuşit, impermeabil, nu se scurge nimic în pământ. Cantitatea de nămol care ar veni de la Vital reprezintă sub unu la sută din ce se poate pune pe iazul Aurul.
Dacă apele de mină nu se mai duc în canalizare, nămolul rezultat la staţia de tratare a apei a Vital poate fi folosit, poate deveni chiar o sursă de venit. După cum am spus, fără metale grele, acest nămol este materie organică. De mai mulţi ani s-au realizat studii de valorificare a nămolului de la Vital. SC Cărăbuş este o firmă băimăreană care se ocupă cu tratarea deşeurilor de tot felul, în special a celor din industria minieră. Gheorghe Fârtea, inginer de profesie, a lucrat la Remin, împreună cu dr. Ing. Ioan Bud de la Facultatea de Resurse Minerale, şi conf. universitar Simona Duma şi specialiştii Vital au realizat un studiu pe această temă.
Într-o variantă pe scurt, nămolul rezultat la Vital este amestecat cu zeoliţi, un mineral rezultat din tufuri vulcanice şi aflat în judeţ în mai multe locuri. Sunt mai multe varietăţi de zeoliţi.
În acest amestec se mai pune pământ şi se poate folosi în mai multe moduri. Beneficiile au fost relevate de aceste studii. În primul rând, dispare mirosul, apoi metalele grele sunt fixate, absorbite de zeoliţi ca un burete. Ce rezultă poate fi folosit la ecologizarea iazurilor care sunt lăsate de izbelişte. Acest amestec se pune în straturi cu pământ şi se poate planta salcie energetică. Firma Cărăbuş şi Vital ar fi urmat să testeze această metodă pe o suprafaţă de opt hectare puse la dispoziţie de Romaltyn. Salcia energetică creşte repede şi se transformă în brichete, peleţi pentru centrale de diverse dimensiuni. Ce este de evidenţiat, metalele grele sunt fixate de zeoliţi. De asemenea, sunt sute de hectare de teren pe care se poate pune acest amestec, în mare parte teren al Romaltyn, iar prin ridicarea iazului Aurul, se poate crea un manşon, deasupra care ar fixa construcţia. Doar pentru această activitate s-ar elimina nămolul pe foarte mulţi ani.
În varianta în care apele de mină sunt duse la Staţia de tratare a Romaltyn, nămolul rezultat la Vital se poate trata cu zeoliţi şi devine un foarte bun îngrăşământ. S-au făcut încercări în zona Ardusat, iar rezultatele sunt spectaculoase. Nămolul în combinaţie cu zeoliţi dau mulţi fosfaţi şi alte îngrăşăminte foarte bune în agricultură. Este ciudat că în contextul actual, Vital a renunţat la colaborarea cu firma Cărăbuş şi specialiştii de la Universitatea băimăreană. Subliniem faptul că soluţia problemei grave de la Vital se găseşte în Baia Mare, în oricare variantă, aceste nămoluri sunt eliminate, nu vor mai fi mirosuri, probleme cu depozitarea şi s-ar reduce costurile la operatorul regional de apă şi canalizare. S-ar putea genera chiar o ieftinire a tarifelor practicate.
La mijlocul săptămânii trecute, la Prefectura Maramureş a avut loc o întâlnire a celor de la Vital, specialiştii în mediu, primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheş, pe tema nămolurilor.
Prefectul Anton Rohian a solicitat părţilor implicate întocmirea unui protocol privind acceptul depozitării nămolului de la Staţia de epurare a municipiului Baia Mare pe Iazul Bozânta Mare. Documentul cu anexele necesare, va fi încheiat până vineri, 22.08.2014. Prin acesta urmează să se stabilească şi să se permită condiţiile de depozitare a nămolului.
Scopul protocolului este deblocarea situaţiei înregistrate la Staţia de epurare a municipiului Baia Mare şi a nemulţumirii populaţiei din zona metropolitană, generate de mirosul nămolului. De asemenea, se doreşte modificarea punctului de vedere al Ministerului Economiei şi Comerţului în sensul acceptării pentru depozitare pe Iazul de la Bozânta a nămolului provenit de la Staţia de epurare.
Protocolul urmează să fie valabil până la implementarea etapei a II-a Post mediu, prin care vor fi finalizate toate investiţiile legate de gestionarea nămolului obţinut în Staţia de epurare.
Prefectul judeţului Anton Rohian a subliniat că acest protocol va fi înaintat primului-ministru Victor Ponta, pentru a interveni în soluţionarea problemei în cauză.
„Este o situaţie ce nu mai poate continua. Trebuie să rezolvăm această scurgere de la apele de mină, iar nămolul îl vom pune pe iazul de la Bozânta cu pământ vegetal. Trebuie să vedem ce conţin nămolurile, cei de la mediu se vor ocupa. Există o soluţie făcută de un profesor universitar, parcă Sârbu se numeşte, a făcut o ofertă către Vital şi credem că în acest an va veni până aici. El spune că are soluţii pentru a purifica apele de mină. Este din Ploieşti şi a lucrat la purificarea apelor uzate în Veneţia, în acea parte a Italiei care are probleme asemănătoare cu cele de la noi. Această soluţie se poate realiza pe fonduri europene în proporţie de 60% şi 40% fonduri guvernamentale. Dar până acolo trebuie să rezolvăm acum şi acest protocol prevede să punem acolo salcie energetică”, ne-a spus Anton Rohian.
Dincolo de intenţiile bune se cuvine a face câteva precizări. Iazul Bozânta a fost închis prin HG 205. Nu poate fi deschis doar prin alt HG. Pentru a fi aşa ceva ar trebui să se îndeplinească o grămadă de condiţii de mediu. Iazul Bozânta nu poate îndeplini condiţiile de mediu actuale. El însuşi este o bombă ecologică.
Pe de altă parte, soluţia este o colaborare cu Romaltyn, fără patimă şi în interesul tuturor.
