Motivare halucinantă pentru redeschiderea dosarului Revoluţiei

După ce în luna iunie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis redeschiderea urmăririi penale în dosarul Revoluţiei, zilele trecute a venit şi motivarea deciziei. Concluziile sunt halucinante. Judecătorii arată că ancheta s-a făcut superficial, fără a fi analizate probele existente şi că procurorii nu au făcut „niciun act de procedură” de la momentul înregistrării dosarului la Parchet, 27.02.2014, şi până la data clasării, 14.10.2015.

Incredibil! Cel mai important dosar din istoria postdecembristă a României, dosarul Revoluţiei, a fost clasat în 2015 fără ca procurorii să facă niciun act de procedură, fără să analizeze probele din dosar. În timp ce România continuă să adune condamnări peste condamnări la CEDO, iar cuantumul despăgubirilor tot creşte, justiţia română îşi bate joc de victimele Revoluţiei şi de memoria lor. De această dată, o sentinţă a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie confirmă, negru pe alb, dezastrul, dezinteresul şi superficialitatea cu care a fost tratat acest dosar. Vă reamintim că în luna iunie, Înalta Curte a decis redeschiderea Dosarului Revoluţiei care fusese clasat în toamna anului 2015. În 22 august a venit şi motivarea sentinţei de redeschidere.

Judecătorul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a confirmat decizia de redeschidere a dosarului Revoluţiei notează în motivarea hotărârii că verificările s-au făcut superficial, aproape incomplet: „În cauza dedusă judecăţii, judecătorul de cameră preliminară, în procedura confirmării redeschiderii urmăririi penale, constată, pe de o parte, caracterul lacunar, superficial, incomplet, aproape formal al cercetărilor care au condus la adoptarea ordonanţei nr. 11/P/2015 din 14 octombrie.(…)”.

Culmea, ancheta nu a analizat în niciun fel probele existente: „Niciunul dintre acestea nu a fost atins, nefiind stabilită, în mod echivoc, starea de fapt, circumstanţele concomitente şi ulterioare evenimentelor din decembrie 1989. Judecătorul de cameră preliminară constată că organele de urmărire penală s-au rezumat la prezentarea situaţiei persoanelor vătămate, a victimelor, făcându-se trimitere la actele medicale prin care s-au constatat leziunile ori decesul acestora, la declaraţiile persoanelor vătămate şi ale martorilor, fără o analiză a probelor administrate şi fără trimitere la persoanele care au fost implicate în aceste evenimente”. Practic, judecătorul menţionează în document că procurorii nu au făcut „niciun act de procedură” de la momentul înregistrării dosarului la Parchet, 27.02.2014, şi până la data clasării, 14.10.2015: „La capitolul «Analiza materialului de cercetare» judecătorul de cameră preliminară constată aceleaşi elemente de generalitate, ceea ce conturează, fără echivoc, lipsa unei anchete efective, necesară şi absolut obligatorie”.

Judecătorii Înaltei Curţi confirmă ceea ce judecătorii CEDO şi preşedintele Asociaţiei 21 decembrie 1989, maramureşeanul Teodor Mărieş au afirmat în numeroase rânduri: trebuie să se afle adevărul şi să se dea satisfacţie victimelor Revoluţiei: „(…) având în vedere carenţele anchetei, apreciază că se impune cu necesitate reluarea cercetărilor, constatându-se legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Această procedură permite administrarea oricărei probe pentru lămurirea situaţiei de fapt şi aflarea adevărului, obligând organele de urmărire penală la respectarea tuturor dispoziţiilor legale aplicabile în faza de urmărire penală. Redeschiderea urmăririi penale nu este altceva decât reînvierea acţiunii publice”, susţine magistratul.Odată motivată sentinţa din 17 iunie, procurorii de la Parchetul General-Secţia Militară pot relua cercetările şi pot dispune noi audieri în acest caz.

Teodor Mărieş a spus că: „Motivarea Înaltei Curţi este concludentă, cercetările se vor relua, pentru toate părţile vinovate. Trebuie să se găsească vinovaţii, aşa cum indică şi CEDO, şi să se dea satisfacţie victimelor Revoluţiei române”.

Nu se prescrie!

„Aceasta înseamnă că întreruperea faţă de unul dintre participanţi produce efecte în raport cu toate persoanele care au cooperat - în aceeaşi calitate - la săvârşirea infracţiunii, chiar dacă nu sunt cunoscute şi deci nu au fost cercetate sau judecate. Revenind la cauza dedusă judecăţii, Judecătorul de cameră preliminară constată că termenul de prescripţie a fost întrerupt.