Monografia Satului Cărbunari, scrisă de fiul satului, Preotul Vasile Trif

Profesor universitar
dr. Nicolae SUCIU
 
Știam de ceva vreme, chiar de la Preotul Vasile Trif, că își alocă o bună parte din timp studiului la Arhivele Statului pentru a aduna date și do­cumente despre satul Cărbunari.
Mi-a plăcut ideea și m-am întors în timp, în copilărie, când preotul sa­tului, alături de învățător și de autoritățile locale, constituiau „stâl­pii” comunității. Am reiterat rosturile și responsabilitățile acestor autorități pentru formarea și dezvoltarea educațională și culturală a obștii. M-am gândit totodată la „sclipirea” cărturarului Spiru Haret care, ajuns Ministrul Educației, a stabilit coordonatele de dezvoltare ale societății, prin asigurarea sistemului educațional de bază, adică a formării învățătorilor ce au avut un rol determinant în evoluția ulterioară a societății românești.

Strădania autorului de a cerceta în arhive despre locuri, fapte și oameni, a avut ca punct terminus realizarea Monografiei Satului Căr­bu­nari, a cărei lansare a avut loc joi, 26 septembrie, în Căminul Cultural din Cărbunari.
Prezent la eveniment, am fost surprins de numărul impresionant de mare, de participanți, aproape toată „suflarea satului”! De asemenea,
s-au alăturat invitați de marcă, personalități marcante din educație, cultură, artă, dar și mulți teologi, colegi ai preotului Vasile Trif. Am observat expresia de „cumințenie” și bunătate, de înțelepciune și de mândrie, a omului de la țară, pentru că este invitat să participe la această sărbătoare, să fie contemporan cu astfel de evenimente ce le amintesc despre străbunii și strămoșii satului de odinioară.
În mod fericit, cuvântul de des­chidere la lansarea cărții, dintr-un număr impresionant de participanți în prezidiu, l-a rostit Doamna Prof. univ. Dr. Georgeta Corniță, fost Decan al Facultății de Litere și Prodecan al Universității de Nord din Baia Mare. Cu vădită emoție a vorbit despre începuturile carierei educaționale ale domniei sale, chiar în satul Cărbunari, iar acum prin stabilirea domiciliului, a devenit locuitoare a satului, jalonând coordonatele științifice de desfășurare a discuțiilor ce au urmat. O empatie între vorbitor și participanții din sală, au constituit puncte comune de comunicare și de frumoase stări emoționale! S-a vorbit mult! Iar
uneori „aplauzele” întrerupeau câte un discurs care se configura pe lângă evenimentul de față!

Cercetarea monografică se desfă­șoară pe parcursul a unsprezece capitole distincte, la rândul lor alcătuite din multe subcapitole ce îl provoacă pe cititorul atent, la a parcurge comparativ aspecte ale cons­trucției cărții. Capitolul I – „Numele Satului” cuprinde date certe despre toponimia locului, despre cadrul geografic și vecinătăți, despre faună și culturi agricole, dar totodată sunt transpuse pe bază de documente, transcrierea denumirii satului.
Capitolul II - „Istoria”, relevă ates­tarea documentară despre Cetatea Chioarului, administrație și justiție etc. Capitolul III – „Biserica”, consistent în informații, ne prezintă bi­sericile vechi, preoții, cimitirele bisericii din Cărbunari, precum și lista preoților care au slujit la această biserică.
La fel de important este Capitolul următor - „Școala”, cu primele for­me de educație, despre lupta Mitropolitului Andrei Șaguna de înființare a Școlii Românești, lista nominală a învățătorilor și profesorilor ce au funcționat la școala din sat, precum și despre evoluția învățământului prin menționarea studenților prove­niți din această localitate, în anul 2018. Sunt reiterate în capitole distincte, despre: Populația și demografia, Etnografia, Economia satului (cu meserii și profesii), cu viața economică, obiective econo­mice. Un alt Capitol important îl constituie „Cultura în viața satului”, dezvoltat în cincisprezece subcapitole, amintind aici despre Tabăra de sculptură de la Cărbunari, despre personalități ale vieții teologice și artistice, despre identitatea culturală a locului, despre colecții de artă. Capitolele următoare vorbesc des­pre: Portretul psihologic, despre Oameni credințe și fapte, precum și despre Oamenii Satului, adică des­pre Trecut, Prezent și Viitor.

Cunoscându-i îndeaproape înclina­țiile artistice spre arta picturii, ale cultivării frumosului, pe lângă vocația de a fi preot, această monografie întregește și conturează un profil a ceea ce în opinia mea înseamnă preotul în fața obștii.

În semn de prețuire pentru întreaga sa activitate în slujba comunității, Preotului Vasile Trif i-a fost decernat titlul „Cetățean de Onoare al Comunei Dumbrăvița” de către Primarul comunei Dumbr[vița, Felician Gheorghe Ciceu.