Mondo Cane

Svetlana Alilueva, fiica lui Iosef Stalin, s-a născut în 1926, la Moscova. Destinul ei a depins de la început de figura tiranicului ei tată. Mama ei s-a sinucis în 1932, în Kremlin. Un episod care o va marca. Svetlana Alilueva nu a avut nicio șansă să ducă o viață nor­mală, așa cum și-a dorit. A fost sortită nefericirii și eșecului. Unii cred că e un mare avantaj să te naști din părinți puternici, să porți un nume prestigios. Nu întotdeauna. Figurile malefice ale istoriei nu-și exercită influența nefastă numai pe durata vieții lor, ci își prelungesc răul făcut peste generații. Suferința nu s-a oprit la limita rudelor de sânge ale lui Stalin – a ordonat arestarea, judecarea execuția mai multor rude. Nimeni nu era la adăpost. Kremlinul era o citadelă a fricii. Svetlana Alilueva nu a fost ocolită de teamă nici măcar o zi. Nu exista nimeni în Kremlin, unde a copilărit, care să nu fie paralizat de frică. Depindeai de capriciul tiranului să ajungi sau nu în fața unui pluton de execuție la Lubianka. Singurele imagini foto­grafice, în care Iosif Visa­rio­novici Stalin are înfățișare omenească, sunt acelea în care apare alături de fiica sa. Pare om. E transfigurat de prezența ei. Inimaginabil pentru acest ins negru la suflet, rece, crud – se bucură! A iubit-o. Svetlana
s-a simțit iubită și și-a iubit tatăl. A mărturisit-o mai târziu. Unde și când s-a produs ruptura? De ce? Tiranul își dorea (nu putea altfel, din instinct) să își exercite puterea și asupra fiicei. Nu ajungea că tiraniza întreaga Rusie, că ținea sub control milioane de suflete. Cu Svetlana avea același tip de relație, de subordonare/control. Nu înțe­legea de ce fiica să aibă alt tratament, se credea stăpânul tuturor oamenilor și lucrurilor. Ea s-a lovit prima dată de Stalin în adolescență. La 16 ani, s-a îndrăgostit de Ale­xander Kapler, cu 25 de ani mai în vârstă decât ea, cunoscut regizor de film. Kapler suplinea absențele prelungite ale tatălui din vremea războiului. Nu s-a întâmplat nimic erotic, totul se rezuma la lungi plimbări și conversații. În fine, avea cui împărtăși gândurile. Adolescentele obișnuiesc să se îndră­gostească de persoane mai în vârstă, nu e nimic nou. Într-una din rarele seri, când se vede cu Stalin, îi mărturisește că îl iubește pe Kapler. Efectul – este arestat și trimis în lagăr la Vorkuta. După moartea lui Stalin, la 5 martie 1953, este eliberat și se întoarce la Moscova, dar nu se mai întâlnesc. Pe Stalin îl irita vârsta amorezului, dar mai ales faptul că era nerus. I-a reproșat că își găsise pe cineva fără să-l consulte pe el. Svetlana îi sca­pă de sub control. De neimaginat pentru un tată abuziv. Poate a fost și gelozie. Își iubea copilul, era foarte posesiv, nu accepta că Svetlana crescuse, era aproape o adultă. O trata ca pe un copil care nu avea voie să ia propriile decizii. A fost un moment de ruptură între ei, o rană care nu s-a vindecat niciodată. Curând după această întâmplare, Svetlana are altă idilă. Cu Grigori Morozov, tot nerus, mai apropiat ca vârstă.
S-a folosit pretextul căsă­toriei pentru a scăpa de tutela lui Stalin. Apare și un copil. Stalin e luat prin surprindere, nu vrea să-și vadă ne­potul. Trece la represalii – mizerii, presiuni administrative, amenințări, hărțuiri. Svetlana este nevoită să se supună voinței tatălui. E silită să divorțeze, rămâne iar singură. Stalin îi impune alegerea lui Iuri Jdanov, fiul lui Andrei Jdanov, om de încredere al lui Stalin până în 1946, când murise prematur. Apare alt copil, dar și această căsătorie eșuează după un an. În ciuda opo­ziției lui Stalin, Svetlana divor­țează. În martie 1953, Stalin moare în vila de la Kuntsevo, lângă Mos­cova. Svetlana nu mai este „prin­țesa Kremlinului”, nici beizadeau răsfățată. Nu mai este asaltată de curteni lingu­și­tori. Rămâne sin­gură, izolată, cu familia ei. Lu­crea­ză pentru o editură unde traduce. Tot mai îndepărtată de establishmentul bolșevic. Multe privilegii dispar.
Odată cu raportul lui Nikita Hruș­ciov ținut la Congresul PCUS din februarie 1956, în care este de­nunțat cultul personalității și crimele lui Stalin, (milioane de morți și de deținuți în Gulag) situația ei se înrăutățește. În ochii multora, ea era vinovată de tot ce se petrecuse în URSS între 1924 și 1953. Fratele ei, Vasili, nu supra­viețuiește. Este arestat, condamnat la opt ani închisoare. La puțin timp după liberare, moare, în 1962, din cauza alcoolismului avansat.

(Va urma)