Mondo Cane

În data de 27 octombrie 2020, unul din liderii importanți ai lumii a dat publicității în limbile italiană, franceză, engleză, spaniolă, portugheză, germană și polonă o misivă cu titlul „Scri­soare despre Europa” care are ideea centrată asupra viitorului acestui continent: „Europa, regăsește-te pe tine însăți, pentru a continua să oferi lumii o contribuție decisivă la istoria lumii și a civilizației”.
Citatul care urmează surprinde chintesența mesajului, care pro­babil nu va fi agreat de indivizi non-europeni și chiar de unii conducători de stat europeni neoliberali și neomarxiști, dornici de anarhie, moarte și distrugere. Documentul afirmă: „Rolul Europei devine și mai relevant în contextul pandemiei prin care trecem. Proiectul european apare, într-adevăr, ca voință de a pune capăt dezbinărilor din trecut. Se naște din convingerea că împreu­nă și uniți suntem mai puternici, că «unitatea este superioară conflictului» și că solidaritatea poate fi «un stil de construcție a istoriei, un domeniu vital în care conflictele, tensiunile și opusurile pot să ajungă la o unitate pluriformă care generează o nouă viață».
În timpul nostru, care dă semne de întoarcere înapoi, în care întotdeauna predomină ideea de a rezol­va singuri problemele, pan­de­mia constituie o linie de de­marcație care constrânge la luarea unei decizii: ori se merge înainte pe calea întreprinsă în ultimul deceniu, alimentată de tentația autonomiei, mergând către neînțelegeri, contrapuneri și conflicte din ce în ce mai mari, ori se redescoperă acea «cale a fraternității» care fără îndoială
i-a inspirat și însuflețit pe Părinții fondatori ai Europei moderne, pornind chiar de la Robert Schuman”. Și continuă: „Europei aș vrea să-i spun: tu, care ai fost în decursul secolelor atelier de idealuri și acum se pare că-ți pierzi avântul, nu te opri ca să te uiți la trecutul tău ca la un album de amin­tiri. (...) Europa, regăsește-te pe tine însăți! Regăsește, așadar, idealurile tale care au rădăcini profunde. Fii tu însăți! Nu te teme de istoria ta milenară, care este o fereastră spre viitor mai mult decât spre trecut. Nu-ți fie teamă de nevoia ta de adevăr care, din Grecia antică, a îmbrățișat pă­mân­tul, punând în lumină interogativele cele mai profunde ale ființei umane; de nevoia ta de dreptate care s-a dezvoltat din dreptul roman și a devenit cu timpul respect pentru orice ființă umană și pentru drepturile ei; de nevoia ta de eternitate, îmbogățită de întâlnirea cu tradiția iudeo-creștină, care se oglindește în pa­trimoniul tău de credință, artă și cultură”.
În continuare se scrie: „Visez o Europă prietenă a persoanei și a persoanelor, care tutelează viața în orice moment al ei, de când răsare invizibilă în sânul matern până la apusul ei natural, pentru că nicio ființă umană nu este stăpână a vieții, a vieții sale sau a vieții celuilalt”. „Visez o Europă care să fie o familie și o comunitate, o adevărată familie de po­poare, diferite între ele și totuși legate de o istorie și de un destin comun”. „Visez o Europă soli­dară și generoasă în care caritatea, piscul virtuților creștine, învinge orice formă de indife­rență și de egoism. Visez o Europă cu o laici­tate sănătoasă, în care Dumnezeu și Cezarul sunt deosebiți, dar nu contrapuși”.
Ar fi interesant să citim în programele partidelor câteva referiri la principiile scrise în această scrisoare. Pentru mulți mari lideri politici, cel puțin până în 6 decembrie, biserica este locul în care fac „baie de mulțime”, în­gână „pioși – nevoie mare”: „Tatăl nostru”, care pentru ei „Tatăl”, eventual, nu este decât în ceruri, aici pe pământ este… „luptă, nenicule, luptă!”.