Mondo Cane

Salvador Dali (1904 – 1989) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, repre­zentant de seamă al curentului suprarealist în artă.
Datorită comportamentului său nonconformist, Dali este exclus din grupul artiștilor suprarea­liști, lucru care nu-l împiedică însă să se considere „singurul artist capabil de a capta formele suprareale”. Este renumită vorba pe care Dali o spunea
despre sine: „Singura diferență dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun!”.
În lucrările lui Dali, spunea Teodor Dănălache, „regăsim mo­­tivul timpului, al păcatelor, al distorsionării realităţii altfel decât o percepem noi. Dali recurge la spații largi, în care include o mare cantitate de ele­mente (oameni, animale, obiec­te), într-o combinație irațională a raporturilor și o deformare amplă a realității”.
„Hristos al Sfântului Ioan al Crucii” - lucrarea lui Salvador Dali, pictată în ulei pe pânză, în anul 1951, a fost inspirată (poate) după o schiță asemă­nă­toare, desenată de Sfântul Ioan al Crucii, după cum ne spune și numele original al lucrării. Lucrarea se păstrează în Muzeul Kelvingrove, din Glasgow, Scoția.
„Răstignirea” lui Dali îl înfă­ţişează pe Iisus Hristos răstig­nit, însă nu în modul în care suntem noi obișnuiți să privim această scenă dramatică, ci dintr-o pers­pectivă cu totul neobișnuită: Hristos răstignit este privit de sus, de undeva din ceruri, ca și cum Tatăl ar fi Cel care privește spre Fiul Său cel răstignit.
Părintele Nicolae Steinhardt, vorbind despre această lucrare, în cartea „Primejdia mărtu­risirii”, spune: „Sunt convins că Salvador Dali este un mare artist și tot atât de convins că este și un mare artist creștin.
M-am referit la Răstignirea pictată de el, unde trupul spân­zurat pe lemn nu este privit din față și de pe sol, ci din înălțimea ceru­rilor, așa cum l-ar fi văzut Dumnezeu, privind către crucea de pe Golgota. Tabloul înfăți­șează numai capul prăbușit, umerii încovoiați și un soi de comprimare a trupului zărit în pers­pectivă verticală. Este o lucrare de formidabilă putere emotivă, o viziune cu totul neașteptată, cutremură­toare și, fireşte, de mare îndrăzneală, căci cutează să substituie viziunii obișnuite a omului (artistului) viziunea unui observator sideral”.
Oare poate fi durere mai mare pentru un părinte decât aceea de a-și vedea fiul omorât?! „Tatăl nostru care este în ceruri” și-a lăsat Fiul să moară pentru păcatele noastre.
Când ne gândim la violența morții suferite de Mântuitorul nostru, pe Cruce, se cade să ne gândim și la durerea pe care Dumnezeu Tatăl a simțit-o în acel moment, văzându-și Fiul răstignit de cei pentru care s-a întrupat, și pe care încă o simte, în fiecare moment în care noi îl răstignim din nou pe Fiul Său.
Lucrarea lui Dali mai poate fi înțeleasă şi ca înfățișând, prin poziția și unghiul Crucii, un fel de triunghi, cu baza în sus și vârful în jos, trimițând prin aceasta la Sfânta Treime, care își îndreaptă toată dragostea și purtarea de grijă înspre pământ, înspre oameni și înspre întreaga făptură.