Mondo Cane

Anii imediat următori celui de al Doilea Război Mondial permit personalizarea stării lucrurilor pentru țările est și central europene, prin înlocuirea unor personaje din isto­ri­sirea următoare cu personaje reale, plasând astfel și poporul român prin­tre victimele unui sistem impus nouă și neacceptat niciodată de majoritate, dar care mai dăinuie la noi și în lume. Cuvintele: Stalin, Gheorghiu Dej, Ceaușescu, comu­niștii, se potrivesc de minune în locul lui Antioh Epifanul, mulți­mea care s-a supus și uno­ra chiar le-a plăcut cultul comu­niștilor, interzicerea Cărții Alianței - Biblia -, darea la moarte a celor care nu ascultau de porunca regelui – se­cretarii generali ai partidelor comuniste.
„În anul o sută treizeci și șapte al domniei grecilor, Antioh Epifanul, fiul regelui Antioh care a fost ostatic la Roma, devine rege. Istoria îl amin­tește ca fiind un vlăstar păcătos a lui Alexandru cel Mare. Se zice că în acele zile au ieșit din Israel fii nele­giuiți care îi îndemnau pe mulți zicând: «Hai să încheiem o alianță cu neamurile din jurul nostru, căci de când ne-am separat de ei rele ni s-au întâmplat». Aceste cuvinte le-au plă­cut în ochii lor. Unii din popor au fost dispuși să meargă la rege, ca să le dea putere să împlinească prescrip­țiile neamurilor. Au construit un gimna­ziu la Ierusalim, după obiceiul neamurilor. Au înlăturat semnele cir­- cum­ciziei, s-au îndepărtat de alian­ța sfântă, s-au unit cu neamurile și s-au vândut ca să facă răul. Regele a scris întregului său regat ca toți să fie un singur popor. Fiecare să-și pără­seas­că obiceiurile proprii. Și toate popoa­rele s-au supus cuvântului regelui. Mulți din Israel au primit cu plăcere cultul lui, au adus jertfe idolilor și au profanat ziua de sabat. În anul o sută patruzeci și cinci, a construit urăciu­nea pustiirii pe altar, iar în cetățile lui Iuda, de jur împrejur, a construit al­tare. Aducea jertfe în ușile caselor și în piețe. Cărțile legii pe care le-au găsit rupându-le, le-au ars în foc. Dacă se descoperea la cineva vreo Carte a Alianței și dacă cineva urma legea, hotărârea regelui îl dădea la moarte.” Citatul este preluat din cea mai citită carte din lume.
Lecturarea citatului se poate explica și prin trei cuvinte-cheie: „mondenitate”, „apostazie” și „per­secuție”. Mon­denitatea înseamnă să facem ce face toată lumea: nu mai contează identitatea noastră, suntem toți identici. În acest fel, foarte mulți și-au renegat credința. Iar parte atât de rațională – suntem ca toată lumea, suntem normali – a devenit distru­gerea. Acceptarea cultului impus este apostazia. Mondenitatea conduce la gândire unică și la apostazie. Astăzi gândirea unică și umanismul iau lo­cul omului adevărat.
Din citatul prezentat mai sus rezultă că în Israel au fost arse cărțile legii, și dacă cine­va asculta legea, judecata regelui îl conducea la moarte. Aceas­ta este „perse­cu­ția”, care începe printr-o „rădăcină periculoasă”. Se cunoaște că pe vremea comunismul cel care se întorcea din occident, pri­ma întrebare la vamă era: dacă a adus în ţară o Biblie. Acum se pot aduce câte vrei. Câți le citesc?
Oare personaje identice cu cele citate din comunism nu se regăsesc și în zilele noastre, care conduc lumea și țara noastră?