Mondo cane

Judecătoarea Adriana Stoicescu, vicepreședinte al Tribunalului Timiș, revine cu un text pe o temă care a stârnit zeci de mii de reacții în ultimele zile. După ce a criticat modalitatea agresivă prin care se încearcă impunerea agendei LGBT în spațiul public, judecătoarea a avut parte de numeroase jigniri și amenințări. Aceasta nu cedează și le răspunde tuturor într-o manieră categorică, astfel:

„Mizeria umană iese la iveală ca uleiul deasupra apei, jignirile nu mai contenesc.

Am agitat un cuib de viespi...

Numele străbunicului meu este Rosenfeld. Hai, curaj, antisemiților...

Pe antebrațul Dorei, soţia străbunicului meu, era tatuat numărul...

Nu a convins-o nimeni, niciodată, că nu trebuie să mai strângă firimiturile când terminăm de mâncat.

Așadar, nu îmi vorbiți despre minorități și drepturi fundamentale, despre prigoană și discriminare...

Nu mă puteți obliga să accept că omul trebuie lăsat să se simtă Dumnezeu, ca să fiți voi fericiți.

Suntem miliarde cei care credem în El!

Nu vă obligă nimeni să simțiți ca noi!

Dar nici pe noi nu ne puteți obliga să acceptăm că vreți să schimbați lumea, așa cum a fost creată de Dumnezeu!

Ce faceți în dormitor, vă privește!

Nu mă interesează că Ionică se iubește cu Petrică sau că Vasilică se iubește cu poneiul. E problema lor.

Dar de ce trebuie să vă venerăm pentru asta? De ce trebuie să ieșiți în stradă, iar noi să ne închinăm în fața voastră?!

De ce trebuie să dăm la o parte două mii de ani și o Carte?

De ce trebuie să vă lăsăm să le vorbiți copiilor despre „normalitatea” voastră dar nu le putem vorbi despre El?

Aveți tot dreptul să vă simțiți liberi. De 30 de ani nimeni nu vă mai incriminează. De ce trebuie să ne incriminați voi pe noi?

Putem trăi împreună, știu asta. Dar voi vreți mai mult!

Vreți să deveniți majoritari. Şi e simplu. Copiii de 13, 14 ani sunt ușor de influențat și convinși că libertatea absolută e calea spre fericire.

Voi celebrați iubirea, noi celebrăm IUBIREA!

Marșul nostru se cheamă Înviere!

Iubirea noastră e Iubirea Lui!

Avem voie să spunem asta?

O mână de politruci pătați la suflet a pornit un război cu Dumnezeu și vreți ca noi să tăcem?

Nu putem!

Voi vă serbați sexualitatea, nu iubirea și nici libertatea.

Sunteți îndreptățiți să o faceți.

Dar lăsați-ne și pe noi să ne serbăm Iubirea!

Lăsați-ne să ieșim în stradă şi să vorbim despre Cuvântul Întrupat.

Primul cuvânt rostit de prunc este „mama”.

Oricât încercați să schimbați asta, peste milioane de ani va fi tot aşa!

Vreți să vă cununați? Cununia este o taină, la fel ca preoția. Oricât încercați să schimbați asta, peste mii de ani va fi la fel!

Vreți să îl înlocuiți? Puteți să încercați!

Nu veți reuși niciodată!

Pentru că războiul ăsta nu este decât veșnicul război dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și cel căzut.

Căci la asta se reduce totul. La Dumnezeu!

Poate veți câștiga mici bătălii.

Dar, în final, fiți siguri că va avea El ultimul cuvânt!

Lapidați-mă. Mâine va apărea altcineva şi va lupta în numele nostru!”, scrie Adriana Stoicescu pe Facebook.

„-Tu de unde ești?”, mă întreabă un străin.

„- Din România!”, îi răspund.

„- Mda «zice», nomazi, hoţi, țigani, criminali, femei uşoare...”

„- Mă scuzi”, îl întreb „... tu ești, cumva, nomad, hoţ, criminal... mergi la femei?”

„- Cine, eu... eu? Nuuu”, răspunde ofensat,  „...de ce spui asta?”

Dacă ți-ar fi plăcut istoria, m-ai fi identificat în Burebista, Decebal, Mircea, Vlad, Mihai, Ștefan, Antonescu...

Dacă ţi-ar fi plăcut sportul, m-ai fi identificat în Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase, Simona Halep, Ion Ţiriac...

Dacă ai fi cochetat cu arta muzicii, m-ai fi recunoscut într-un Ciprian Porumbescu , George Enescu, Gheorghe Zamfir...

Dacă ai fi știut ce înseamnă filozof, m-ai fi întrebat de Eliade, Cioran, Nicolae Iorga...

Dacă ai fi fost pasionat de sculptură, vorbeam de marele Brâncuși...

Dacă știința te-ar fi făcut curios, ai fi auzit de Paulescu şi Aslan, de Babeş sau Poenaru...

Dacă ai ști că românul Vlaicu ți-a dat brânci să zbori sau Coandă, tot român ți-a pus reacția pe avion, ai fi surprins, așa-i?

Dacă ai fi fost turist în România, am fi vorbit de Marea Neagră, Munții Carpați, Delta Dunării, mănăstiri și biserici. Despre Castelul Dracula, lacuri şi cascade, monumente istorice și arhitecturale...

Despre Casa Poporului, Palatul Culturii sau Peleş. Istorie, tradiții, porturi și obiceiuri. Am fi împărtășit toate frumusețile şi minunățiile ei...

Dacă ai fi fost mai interesat de țara mea, ai fi aflat c-am avut regi și regine, iar pe scenele lumii au urcat oameni de cultură, teatru și film. Scriitori, poeți, actori și muzicieni. Ai fi fost surprins să afli câte patrimonii UNESCO deține și câte locuri pitorești ți-ar fi tăiat răsuflarea...

Dar tu, dragă străine, tu nu știi nimic din toate astea. Nu ești nimic din toate astea!

Nu știi nimic de România mea! Nu știi nimic de pământul istoriei mele! Nu știi nimic de oamenii lui!

Ești doar un ignorant! Atât!

Și, probabil, îți place să vezi doar ceea ce ești!... în suflet!

De aici vin eu... aceasta este țara mea... pământul meu, de unde, de generații întregi, ne tragem seva... acest pământ plătit atât de scump de străbunii noștri, chiar cu sângele lor...”

 ACEASTA ESTE ŢARA DE UNDE VIN EU ȘI PE CARE O IUBESC!