Mondo Cane

Cum a ajuns „ruşinea familiei”, Charles Darwin, să schimbe omenirea
 

Munca sa a schimbat radical modul în care omenirea s-a raportat la mediul înconjurător, teoriile sale fiind preluate şi în economie, etică sau sociologie.
Charles Darwin a fost un om de știință britanic care a pus bazele evoluționismului şi ale teoriei selecției naturale.
Charles Robert Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809, într-o familie înstărită şi influentă. Bunicul din partea mamei a fost un producător proeminent de porțelanuri, în timp ce bunicul patern a fost unul dintre cei mai influenți intelectuali din Anglia secolului al XVIII-lea.
Robert, tatăl savantului, obiș­nuia să-i spună că este „rușinea familiei”. De profesie medic, Robert l-a trimis pe Darwin să studieze tot medicina la Universitatea Edinburgh. Când Charles a decis să se mute la teo­logie, la Cambridge, tatăl său ar fi răbufnit.
„Nu îţi pasă de nimic altceva în afară de a trage cu arme, câini şi a prinde șobolani. Te vei face de rușine, pe tine şi pe întreaga ta familie”, i-ar fi spus Robert fiului său, înainte ca acesta să plece, în 1831, într-o expediție științifică de cinci ani la bordul navei HMS Beagle. Expediția avea să-i deschidă ochii, iar observațiile pe care avea să le facă urmau să se concretizeze într-o teorie care îi va asigura un loc în istorie.
În timpul voiajului pe mare, Darwin a citit „Principiile geologiei” de Lyell, carte care sugera că fosilele găsite în roci reprezentau dovezi ale faptului că au existat animale care au trăit pe pământ în urmă cu mii sau chiar milioane de ani. Argumentul a fost întărit în mintea lui Darwin de diversitatea de faună şi de caracteristici geologice pe care le-a observat în timpul călătoriei sale. O altă schimbare s-a produs şi în momentul în care a ajuns în insulele Galapagos, situate la 500 de mile de coasta Americii de Sud. Darwin a observat că pe fiecare insulă trăia o anumită specie de cinteză, înrudită cu cele de pe alte insule, dar în același timp diferită.
Cu toate că voiajul avea să-i deschidă ochii, călătoria s-a dovedit una dificilă pentru tânărul Darwin. Un lucru mai puțin cunoscut este răul de mare de care el suferea. Pe de altă parte, boala l-ar fi obligat să petreacă mai mult timp pe uscat, observând lucruri care aveau să-l ajute să-şi formuleze teoria. Ingrată s-ar fi dovedit şi compania de la bordul HMS Beagle. Omul de știință nota în autobiografia sa că membrii echipajului obișnuiau să-l ridiculizeze, din cauza credinței sale că Biblia reprezintă „autoritatea finală” în materie de moralitate.
La întoarcerea în Anglia, în 1836, Darwin a încercat să formuleze o explicație pentru obs­er­vațiile sale. Influențat de idei­le lui Malthus, el a propus o teorie a evoluției bazată pe principiul selecției naturale.
Animalele sau plantele care se adap­tează cel mai bine la mediul înconjurător au șanse mai mari de a supraviețui şi de a se reproduce, transmițând mai departe caracteristicile genetice de care au nevoie urmașii lor pentru a supraviețui la rândul lor. În timp, speciile ajung astfel să se schimbe.

Darwin a lucrat la teoria sa pentru mai bine de 20 de ani. După ce a aflat despre un alt naturalist cu idei similare, Alfred Russel Wallace, cei doi au făcut un anunț comun în legătură cu rezultatele cercetărilor, în 1859. Un an mai târziu, Darwin a publicat „Originea speciilor prin selecţie naturală”, o carte extrem de controversată deoarece, prin extensie logică, insinua că homo sapiens sunt la rândul lor o formă evoluată a unui alt animal.
În timpul călătoriei sale, Darwin a făcut şi o serie de observații legate de psihologia umană. Mai exact, el şi-a dat seama în timpul expediției că, deși nu reușește să comunice cu oameni din diferite colțuri ale lumii, emoțiile au aceleași expresii indiferent de cultură. Acest lucru a dus ulterior la dezvoltarea teoriei emoțiilor universale.