Modificările Codurilor penale şi responsabilizarea judecătorilor şi a procurorilor

Modificarea Codurilor pe­nale a suscitat, în conti­nuare, discuţii aprinse. Sunt voci pro şi voci contra, din păcate argumentele aduse de părţi sunt firave şi au o adresabilitate minoră. Sunt luate în calcul câteva cazuri de oameni ce vor beneficia de aceste modificări. Dar lucrurile sunt mai complicate şi noi am încercat să desluşim, dincolo de discuţiile din spaţiu public, ce înseamnă modificările Codurilor penale. Am vorbit cu unul dintre cei mai buni avocaţi penalişti din această parte de ţară, Ioan Blăjan, decanul Baroului Avocaţilor din Ma­ramureş. Acesta are o experienţă de zeci de ani, a fost şi procuror, a avut func­ţii şi cunoaşte această lume mi­rifică a justiţiei româneşti şi nu numai.

Orice modificare de natura asta a avut profitori. Nişte indivizi, poate nemer­nici. Dar modificările, chiar dacă sunt cu dedicaţie nu vin decât să aşeze pe baze normale, logice, legale, constitu­ţionale, anumite chestiuni care au dus la schimbarea egalităţii între stat şi cetă­ţean. Cetăţean care de 10-12 ani în­coace este la cheremul statului!

Orice act normativ, cât de perfect este, în 10 ani se uzează, iar după 15-20 de ani este foarte uzat. Trebuie adaptat, actualizat.
Mai mult, acum hotărârea de condamnare este copia rechizitoriului, ceea ce nu este drept. Specialiştii afirmă că, în momentul în care judecătorul a pri­mit dosarul trebuie lăsat rechizitoriul de-o parte şi se începe de la zero. Pe de altă parte, în ultimii ani, magistraţii, în special judecătorii au fost numiţi pe funcţii de la vârste fragede. Sunt foarte bine pregătiţi profesional, dar nu au ex­pe­rienţă. În plus, sunt pregătiţi într-un mod ciudat. Ei vin cu convingerea că sunt infailibili, că nu greşesc, că sunt corecţi etc. Ceea ce este greşit. Şi ju­decătorul este om, este supus greşelilor. El nu trebuie să aibă decât un singur stăpân: Legea! Şi în concordanţă cu un principiu sfânt: „Nimeni nu este mai presus de Lege!”. Iar dacă judecă­torul a greşit, trebuie să plătească. În aceste modificări ale Codurilor se prevede şi acest aspect. Cine greşeşte, să plă­tească. În momentul în care magistratul este lovit la buzunar se gândeşte de o sută de ori. Apare problema responsa­bilităţii şi garanţia legală că vor răs­punde. Este prevăzut în Coduri. Şi apar şi măsuri reparatorii.

Efectul măsurii reparatorii trebuie să plaseze persoana suspectată sau acuzată în aceeaşi poziţie în care s-ar afla dacă nu s-ar fi produs încălcarea drepturilor sale.
Un exemplu simplu. Dacă ai avut sechestrat un bun, o casă, de exemplu, timp de şase ani, perioadă în care va­loarea casei s-a diminuat, iar după şase ani se ridică sechestrul, se poate solicita aducerea casei la valoarea din urmă cu şase ani, dacă nu, diferenţa de valoare pierdută dintr-o eroare a celui care a instituit sechestrul trebuie achitată de acesta. Este încă o garanţie că nu se fac abuzuri de putere că aşa vor unii. Trebuie făcute toate actele prevăzute de lege, strict de lege.
Codul de Procedură Penală este de imediată aplicabilitate, se aplică tuturor proceselor în curs.
Dacă au fost interceptate convorbiri te­le­fonice, iar cel în cauză a făcut con­testaţie şi s-a dovedit că inter­ceptările au fost făcute nelegal, apar anumite situaţii. De exemplu, interceptările făcute pentru luare de mită sunt pe 10 pagini, iar pe 30 de pagini sunt aspecte din viaţa celui interceptat, aspecte intime şi de altă natură. De acum încolo nu se vor mai putea folosi decât acele pagini care se referă strict la luarea de mită. Dacă au fost făcute interceptări şi probele respective nu au fost folosite, cel în cauză are dreptul la despăgubiri. Sunt multe astfel de situaţii. De exemplu, într-un dosar se fac interceptări cu privire la un anumit aspect, dar sunt interceptate şi o mulţime de persoane care intră în legătură cu cel învinuit.
Persoanele respective primesc înştiin­ţări că fac parte din dosarul respectiv, deşi ei nu au nimic în comun cu dosarul. Până la clarificarea situaţiei, persoanele în cauză au de suferit, pot face, de exemplu, infarct... După terminarea judecăţii, persoanele care au avut de suferit fără a avea de-a face cu fapta, pot solicita despăgubiri. „50 de euro pentru că era să facă in­farct!”(desigur este spus în glumă, dar în esenţă se pot cere despăgubiri, ceea ce va duce la elimi­narea unor situaţii neplăcute).
Multe cauze au la dosar convorbiri înregistrate. Din păcate, în ultimii ani
s-a constatat că astfel de înregistrări
s-au folosit în mod abuziv. Prin actualele modificări, convorbirile, comunicările sau conversaţiile interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta sau persoanele care fac obiectul interceptărilor nu pot fi folosite sau ataşate la dosarul de urmărire penală. De asemenea, datele obţinute prin interceptări rea­li­zate pe legislaţia de siguranţă naţională nu pot fi folosite în alte dosare. Toate aceste situaţii existente până acum au dus la tendinţa celui numit pe o funcţie de a se considera mai presus de lege şi de a nu răspunde în faţa nimănui. Ceea ce nu este corect. Se răspunde în faţa legii. Şi judecător şi procuror şi cel care a săvârşit o infracţiune dovedită cu instrumentele legale.
Apar modificări şi în ceea ce priveşte ierarhia în cadrul magistraţilor. Până acum, şeful procurorilor nu se putea atinge de procurorul ce avea un dosar în lucru, decât pentru nelegalităţi. Acum se dă posibilitatea verificării, nu a felului cum este realizată lucrarea, dar când sunt administrate probele ele pot fi infirmate.
Plângerile la soluţie pot fi admise şi pe motive de netemeinicie, nu numai pe nelegalitate.

Ar fi multe de discutat, de dezbătut. Vom reveni şi cu alte exemple de modificări. Îi mulţumim decanului Baroului Avocaţilor Maramureş, Ioan Blăjan, pentru amabilitate!

„Modificări de bun simţ. Unele discutabile, dar tot mai bine aşa decât nimic! Cele care se vor dovedi neviabile, impuse, contorsionate vor fi sancţionate de viaţă şi de proceduri! Aşa cum s-a întâmplat cu actualul Cod.”

Ioan Blăjan