• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 20 Iulie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 1 Iulie , 2019

Mineritul maramureşean şi bolile profesionale, de la Georg Agricola până la Brădeanu Nicolae

Ing. Aurel Pantea
Nicolae TEREMTUŞ

 

În numărul trecut al minunatului nostru săptămânal, am publicat o parte din cartea inginerului minier Aurel Pantea, o lucrare cu materiale pro minerit. Inginerul băimărean prezintă, după o analiză meticuloasă, beneficiile mineritului pentru Maramureş, pe localităţi şi pe exploatări miniere. Am putut vedea, centralizat, cum nordul ţării s-a dezvoltat economic pentru ca maramureşenii să aibă un trai mai bun. Se poate discuta despre acest aspect la nesfârşit, cert este că fără industria minieră şi cea metalurgică, Maramureşul ar fi fost un fel de judeţ „îmbrăcat în straie populare”. Dar mineritul nu a dus doar la construcţia de drumuri şi blocuri. În acest număr vom prezenta şi dezvoltarea unităţilor medicale care au tratat bolile profesionale ale maramureşenilor.

 

Despre minerit şi metalur­gie, în germană Vom Berg und Huttenwesen, traducere efectuată în anul 2002 de prof.univ.dr. ing. Brădeanu Nicolae, este o lucrare scrisă de Georg Agricola şi din care am aflat că, încă din secolul al
XVI-lea, au existat în Europa păreri pro şi contra activităţii miniere. Până în prezent, cartea a fost tradusă în 13 limbi ale ţărilor care au industrie minieră dezvoltată, fiind considerată „Biblia mineritului” sau „Cartea cărţilor”, care a cuprins tot ce are legătură cu mineritul şi procedeele de lucru metalurgice, de la folosirea forţei apei şi a vântului, funcţionarea cuptoarelor cu suflante şi a vetrelor cuptoarelor, transportul minereu­rilor, extracţii de metale nobile, sodă, sulf şi alaun, administraţie, îndatoririle funcţionarilor şi ale întreprinderilor miniere, accidentele de muncă şi bolile minerilor. Georg Agricola aminteşte de interesul pentru bogăţiile exploatărilor miniere în provincia Dacia: „Acumulările de substanţe minerale utile a făcut ca locuitorii acestui pământ să se ocupe din cele mai îndepărtate timpuri de minerit”.

Întotdeauna a domnit între oameni o mare diversitate de păreri despre mi-nerit, în sensul că unii i-au acordat o mare preţuire, alţii i-au adus violente reproşuri. Că mineritul a binecuvântat pe mulţi cu bogăţie, vedem din istorie. Aurul şi argintul fac rău muritorului, aurul seduce, ducând la crimă şi prăbuşire, strică viaţa oamenilor. Mulţi mineri, din cauza apei, a gazelor din mină, se îmbolnăvesc. În urma accidentelor, multe femei au rămas văduve. Dar mineritul a avut şi părţile lui utile, dincolo de bogăţiile extrase din străfunduri. Mai întâi, substanțele de sinteză sunt folosite în medicină și industria farmaceutică. Apoi, este folositor zugravilor, maeștrilor din cons­trucţii, ca să nu mai vorbim de meta­lele din care se fac monede, statui, și diferite multe alte unelte. Minerii cinstiţi se ocupă şi cu spălatul haldelor, care odinioară au fost transportate din mină şi pe atunci au fost puţin preţuite, cât şi a noroiului care s-a depus pe canalele de evacuare a apelor pe galerii. Alţii topesc zgura veche a cuptoarelor. Nu rareori, ei scot din această afacere un câştig bogat. Înainte ca minerul să înceapă să exploateze filoanele, trebuie să ţină seama de mai multe elemente. Filoanelor găsite, cât şi puţurilor, galeriilor, minelor, li se dă nume - al descoperitorului filonului sau după numele breslei sau familiei care exploata o mină, numele unor perso­nalităţi sau, în sfârşit, un nume care are un semn bun: «Gabe Gottes» (Darul lui Dumnezeu). Că acest obicei de a da nume filoanelor, gale­riilor, puţurilor era deja practicat în timpurile vechi, aflăm de la Plinius, care scrie că minele întemeiate odinioară de Hannibal în Spania „şi astăzi poartă numele date de găsitorii lor”. Iată, un medic şi primar al unui oraş saxon, a pătruns în tainele mineritului şi ale metalurgiei, ale vieţii truditorilor cu aceste profesii grele!

Prof.univ.dr.ing. Nicolae Brădeanu, traducătorul cărţii, în decursul anilor a publicat un mare număr de lucrări ştiinţifice cu aplicare practică şi în mineritul din Maramureş, lucrări pe care le-am prezentat în cartea Să nu uităm mineritul, oamenii şi bogăţiile subsolului din nord-vestul României (2013). Toate cele scrise de Georg Agricola în secolul al XVI-lea se regăsesc în decursul vremii şi până în zilele noastre. În perioada 1918-1948, unor filoane, puţuri, galerii şi mine din judeţele Satu Mare, Maramureş, Someş şi Năsăud, le-au fost date asemenea denumiri şi anume: Puţul Sfinţi la Cavnic, puţul Ioan la Burloaia; galeria Ferdinand la mina Bolduţ din Cavnic, dată în funcţiune în 1939, după numele Regelui Ferdinand, unul dintre făuritorii Marii Uniri la 1 decembrie 1918; orizontul Napoleon la Je­reapăn Budeşti, după numele lui Napoleon Bonaparte, câţiva ani mina fiind concesionată unor investitori francezi; mina Providenţa Divină la Băiuţ, unde exista şi un filon bogat aurifer cu aceeaşi denumire; minele de sare Bogdan-Vodă şi Dragoş-Vodă de la Salina Ocna-Şugatag, după numele voievozilor maramureşeni Dragoş şi Bogdan descălecătorul; mina Socolescu la Băile Borşei, după numele geologului Socolescu Mircea, personalitate proeminentă a geofizicii şi geologiei româneşti, care a pus în evidenţă zăcământul Toroioaga.

Filoane cu denumiri de sfinţi (Mihai, Nepomuc, Ioan, Petru şi Pavel, Sofia, Terezia, Bartolomeu etc.) sunt la Ilba, Nistru, Băiţa, Săsar, Herja, Baia-Sprie, Şuior. Iată câteva de la Budeşti şi Cavnic: filoanele Nicolae şi Iosif la mina Totoş şi Sfânta Treime, Ana, Elena, Matei la mina Jereapăn din Budeşti; Iosif, Gheor­ghe, Sfinţi, Voievod, Terezia, Mihai la mina Bolduţ şi Paraschiva, Gavril, Ana, Nicolae, Varvara la Roata din Cavnic.
Medici de la unităţile din Regiunea Minieră Baia Mare
Mineritul din Regiunea minieră Baia Mare are rădăcini adânci în istorie. Extracţia aurului, a metalelor neferoase şi a sării, din cele mai vechi timpuri şi până în 2006, a atras în regiune o populaţie de mineri şi de topitori de metale, veniţi din diferite părţi, care necesitau asistenţă medicală. Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, saturnismul ocupa primul loc la îmbolnăvirile profesionale.
Medicul Samuilă Racz Mihăilescu, născut la Şomcuta Mare (1744-1877), medic-şef al oraşului Baia Mare şi medic al Tezauriatului între 1773 şi 1777, a făcut prima descriere monografică a saturnismului în Transilvania. El recomanda ca lucră­torii de la topitoare să consume cât mai mult lapte şi slănină. De atunci şi până astăzi, o serie de medici şi-au adus contribuţia la starea de sănătate a minerilor, topitorilor şi, în multe cazuri, şi a familiilor acestora.
Potrivit datelor din Fondul arhivistic al Inspectoratului Geologic Minier Baia Mare, de la Serviciul Judeţean Maramureş al Arhivelor Naţionale, Oficiul Medicului şef minier din cadrul Inspectoratului superior minier Baia Mare avea un şef şi alţi cinci medici, câte un medic pentru Oficiile miniere din Baia Mare, Borşa, Baia-Sprie, Lăpuşul Românesc şi Rodna Veche. În perioada 1919-1940, Direcţia Baia Mare a Minelor şi Uzinelor Metalurgice ale Statului avea trei medici şi câte unul pentru exploatările miniere şi uzinele metalice şi metalo-chimice.

În perioada 1949-1952, Combinatul Metalurgiei Neferoase Baia Mare avea 13 servicii medicale pentru minele şi uzinele din structură. Din 1952 s-a înfiinţat Trustul Minier, care avea Dispensar medical de întreprindere pentru fiecare unitate din structura organizatorică, iar Uzinele metalurgice au funcţionat separat până la înfiinţarea, în 1970, a Centralei Minereurilor şi Metalurgiei Neferoase Baia Mare.
Până în 1975, au funcţionat în Baia Mare, policlinici de ramură minieră şi ramură metalurgică. Odată cu creşterea producţiei de minereu şi, implicit, a numărului de mineri şi preparatori, începând din anii 1960 s-a intensificat colaborarea dintre personalul tehnico-ingineresc şi cel medico-sanitar pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale, a îmbunătăţirii factorilor de mediu, printre care: Control medical obli­gatoriu la angajare şi apoi controale medicale periodice inclusiv M.R.F. Folosirea obligatorie a perforajului umed şi creşterea cantităţii de aer introdus în mină pentru reducerea concentraţiilor de dioxid de siliciu liber în atmosfera subterană.
Stropirea cu apă a minereului derocat în fronturile de lucru din subteran şi cariere, precum şi a drumurilor din cariere pentru redu­cerea pulberilor în atmosferă. Mon­tarea de catalizatori pe ţevile de eşapament ale locomotivelor Diesel şi autobasculantelor pentru transport minereuri. Montarea de filtre pentru reţinerea pulberilor şi neutralizării noxelor emise de uzinele de preparare şi uzinele metalurgice. Regularizarea cursurilor pâraielor şi râurilor din zonă, executarea de mini cascade pentru oxigenarea apelor. Urmărirea cantitativă şi calitativă a apei potabile şi a apelor de mină, precum şi a celor rezultate în urma proceselor de preparare şi chimico-metalurgice.
Asigurarea antidoturilor, a medicamentelor şi echipamentelor de pro­tecţie, dotarea cutiilor de prim-ajutor şi a staţiilor de salvare minieră, controlul calitativ şi igienico-sanitar al alimentelor pentru prepararea mesei calde, masă acordată gratuit mine­rilor şi metalurgilor la intrarea în schimbul de lucru, controlul igienic al grupurilor sociale, vestiarelor, băilor din incintele industriale.

Controlul privind respectarea nor­melor de igienă a muncii se realiza prin Centrele Sanitare Antiepidemice (S.A.N.E.P.I.D.) şi perso­nalul dispensarelor de întreprindere.
La realizarea acestor măsuri a contribuit întregul personal încadrat la fostele S.A.N.E.P.I.D.-uri (D.S.P.) Maramureş, Baia Mare, Vişeul de Sus, Târgu-Lăpuş (Ioan Zubac, Gheorghe Ciontea, Felix Marian, Ioan Crăciun, Carol Naday, Ludovic Ulbrecht, Lucia Bogdan, Anatolie Butuc, Eugen Muntean, Lia Florea, Grigore Popa, Vasile Bota, Victor Baciu, Rodica Zelesneac, Angela Pop etc.) şi medicii de întreprindere de la dispensarele medicale, precum: Baia Borşa - Cornel Mănescu, Ioan şi Irina Mureşan, Teodor Braz­dău, Cornel Hosu, Raisa Hărănguş, Borşa Gară – Leon Sava, Borşa Poiană – Octavian Rotaru şi Mircea Năstase, Sanatoriul T.B.C. Borşa – Ovidiu Ioaniţoaia, Teodor Brazdău, Török Árpád, Kormoş Vasile, Nicolae Ghergulescu, Spitalul Orăşenesc şi Centrul de Recuperare şi Refacere a Forţei de Muncă Borşa – Daniel Barcan şi mulţi alţii; Băiuţ – Ioan Banu şi Lucius Gliga; Cavnic – Melania Dascăl, Vladimir Dobre; Baia-Sprie şi Şuior – Petre Verdeş, Ileana Cozma, Dumitru Vezentan, Alexandru Lupşea; Herja – Pohl Anton, Babici Dumitru, Silviu Dragomir; Săsar – Ioan Ştrempel, Ana Cordea, Aristide Hluhaniuc, Gheorghe Pop; Nistru – Virag Cornel, Liviu Moldovan, Felix Marian, Ana şi Zenoviu Cordea, Băiţa – Valer Pop; Ilba – Dan Dărăban. La Dispensarul Combinatului chimico-metalurgic „Phoenix” Baia Mare – Vasile Forgács, Ludovic Ulbrecht, Elvira Băgăluţ, Maria Bogdan etc.
Au fost elaborate şi câteva lucrări în domeniu, printre care Influenţa me­diului din subteran asupra morbi­dităţii (1987), D.S.P. Maramureş, dr. Zubac Ioan şi dr. Ciontea Gheorghe, Prevenirea îmbolnăvirilor de sili­coză (1988), I.C.P.M.N.Baia Mare, ing. Anton Csillag, dr. Aurel Coza.

În anul 2012, dr. Dorin G. Triff, Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” Baia Mare şi dr. Felix Marian, Direcţia de Sănătate Publică Maramureş, în revista Maramureşul Medical nr. 40/2012, au publicat „Morbiditatea profesională prin intoxicaţii în judeţul Maramureş între anii 1972-2011”, din care rezultă că, în intervalul 1972-2011, în judeţul Maramureş au fost declarate 9.209 de cazuri noi de boală profesională. Numărul de declarări de boli profesionale prezintă creşteri în intervalul 1972-1976 şi între anii 1994 şi 1998. Ulterior, evoluţia nu­mă­rului de declarări este descres­cătoare.
Nivelul maxim al morbidităţii profesionale este situat între anii 1994 şi 1998 şi poate reprezenta mai degrabă rezultatul disponibilizărilor masive din minerit, iniţiate în acea perioadă, decât al unei creşteri a calităţii supravegherii sănătăţii şi a diagnos­ticării bolilor profesionale, în primul rând prin lipsa temerii lucrătorilor că îşi vor pierde locul de muncă (healthy worker syndrome). Principala unitate generatoare de morbiditate profesio­nală prin in­toxicaţii în judeţ, S.C. Romplumb S.A., prin întreruperea activităţii, a determinat diminuarea semnificativă a declarărilor de in­toxi­caţii profesionale. Principala cauză pentru scăderea progresivă a morbi­dităţii profesionale prin intoxi­caţii / saturnismul cronic, în Maramureş, o reprezintă restructurarea şi, mai ales, oprirea activităţii acestor sectoare de activitate.
 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.