• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 06 August 2020

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 10 Iulie , 2020

Mineritul, din nou în atenția guvernanților. Nordul așteaptă un Făt-Frumos

Recent, Guvernul a prezentat Planul Naţional de Investiţii şi Relansare Economică, un document pe câteva zeci de pagini în care se arată ce se va face în perioada următoare, în anii care vin, pentru ca România să treacă peste recesiunea care a venit la pachet cu pandemia.
Problemele economice românești sunt de mulți ani, iar situația creată de pandemie nu a făcut decât să adâncească problemele economice românești. A fost îmbucurător că guver­nanții s-au gândit la măsuri concrete pentru relansarea economică. Am trecut peste document și ne-am oprit la capitolul dedicat mineri­tului, industria aflată la baza unei economii sănătoase.

 

Am studiat partea de-dicată mineritului și, din păcate, am avut un deja vu, o prezentare văzută de multe ori și care nu a dus la o relansare a acestui sector economic.
Nu vrem să criticăm, considerăm că intențiile sunt bune doar că modul în care se încearcă nu pare a fi cel mai bun.
Vă prezentăm partea din Planul Național de Investiții referitoare la minerit.

„Sectorul minier și domeniul resurselor minerale neenergetice

În acest sector sunt programate, în perioada 2020-2025, urmă­toarele proiecte investiționale: Realizarea ciclului integrat de producție (minereu de cupru-produs finit) în România, prin construirea, într-un termen de 5 ani, a unei uzine metalurgice pentru prelucrarea concentratului de cupru. Valoarea estimată a in­vestiției este de 200 de milioane de euro.
Redeschiderea perimetrelor de exploatare resurse minerale polimetalice cu rezerve semnificative. În maximum un an, se va modifica Legea nr.85/2003 și se va aproba Planul de reorganizare a REMIN Baia Mare în condițiile redeschiderii a trei perimetre miniere (Șuior, Cavnic și Baia Sprie).
Exploatarea resurselor minerale secundare din haldele și iazurile de decantare provenite din industria minieră. Într-un termen de 2 ani, se va achiziționa un modul pilot de procesare a resurselor minerale secundare din halde și iazuri de decantare cu conținut semnificativ de aur, argint și alte metale rare de către SC MINVEST S.A. Deva. Valoarea esti­mată a investiției este de 2 milioane de euro.
Valorificarea apelor minerale naturale direct de către S.N.A.M. S.A., prin achiziția / construcția unei fabrici de îmbuteliere, în scopul creării unui mediu concu­rențial pe piața apelor minerale din România, în condițiile în care societatea deține 70% din licențele de exploatare a apelor minerale naturale din România, dar nu deține nicio fabrică de îmbuteliere. Valoarea investiției este de 2 mi­lioane de euro, iar termenul de realizare este de 2 ani.
Soluționarea problemelor de me­diu cauzate de apele provenite din minele închise. Astfel, în perioada 2020-2025 sunt programate in­vestiții pentru modernizarea și retehnologizarea stațiilor de epurare pentru apele de mină, conform Pactului Ecologic European. Valoarea estimată a investiției este de 8 milioane de euro. Finanțarea Programului anual de închidere și reconstrucție ecologică a minelor (566 obiective miniere). Valoarea estimată a investiției este 160 de milioane de lei/an. Finanțarea Programului Geologic la nivel național, în scopul identificării de noi rezerve / resurse minerale necesare repornirii economiei. Termenul de implementare este de 4 ani, iar valoarea investiției este de 1 milion de euro / an.

Pe lângă aceste direcții investi­ționale este avut în vedere și obiectivul major de elaborare a planurilor teritoriale de tranziție, care reprezintă o condiție esențială pentru accesarea fondurilor europene din Fondul pentru Tran­ziție Justă, cu accent pe zona Văii Jiului și a regiunilor miniere afe­rente Complexului Energetic Oltenia. Aferente sectoarelor miniere, aceste planuri ar putea sa includă măsuri pentru: Investiții în regene­rarea și decontaminarea siturilor, refacerea terenurilor de­gra­date, dezvoltarea de noi proiecte pe te­renurile recuperate, inclusiv pentru dezvoltarea de capacități de producție energie electrică (eolian, solar); Investiții în vederea întăririi economiei circulare, inclusiv de recuperare a deșeurilor și reciclare, adaptate specificității zonelor miniere; Asistență în vederea iden­tificării de noi locuri de muncă, reconversie profesională, creare de noi locuri de muncă, în funcție de specificul zonelor; Utilizarea potențialului turistic al zonelor, inclusiv prin transformarea unor mine in obiective turistice; Identificarea posibilității de transformare a unor mine în depozite de tip CCS (stocare carbon)”, se arată în Planul de Investiții.
 

Concluzii

Pentru Maramureș este un subiect foarte important deoarece în aceste proiecte investiționale posibile apare și Compania Remin. Din păcate, Ministerul Economiei trece foarte repede peste subiect, iar termenele prezentate au produs zâmbete pe fețele specialiștilor cu care am discutat despre acest subiect.
Am încercat să vorbim cu cei de la Remin, dar în ultima perioadă socie­tatea a devenit închisă, la propriu. Așa că am vorbit cu spe­cia­liști din domeniu și putem prezenta câteva concluzii referitoare la cele propuse de acest Plan de Investiții. Primul impuls al acestora a fost că suntem în fața acelorași povești frumoase pe care le auzim de zeci de ani. Apoi, am discutat mai pe îndelete, iar concluziile, o variantă pe scurt ar fi acestea.

1. Uzina metalurgică pentru prelucrarea concentratului de cupru ar putea fi o realizare semnificativa pentru România, care, la rândul ei, ar putea stimula exploatarea de noi zăcăminte. Puţin probabil să demareze construirea ei foarte repede, din cauza eternelor probleme privind avizele de mediu (în funcție de locul unde se va dori amplasarea, se vor găsi tot felul de iubitori de libelule și gândaci, care vor protesta). În plus, există grupuri de interese care nu doresc ca un asemenea combinat, care ar putea procesa și concentrat din afara țării (inclusiv cupros / aurifer), să existe în România. NU putem să nu reamintim de combinatul băimărean Phoenix, dus la ruină totală de administrațiile anilor ’90 și începutul anilor 2000. Problemele de poluare se puteau rezolva într-o manieră prietenoasă cu mediul, dar și industria meta­lurgică. Trebuie să fim conștienți că industrie fără poluare nu există. Cine spune altceva este un farsor. Problemele de mediu pot fi ținute sub control, așa cum se întâmplă peste tot în lumea civilizată. Este nevoie de mulți bani, dar beneficiile sunt pe măsură.
Baia Mare nu a avut decât de pierdut. Combinate închise, oameni pe șomaj, pe orizontală închiderea a majorități întreprinderilor care făceau ca economia județului să „duduie”.

2. Redeschiderea „perimetrelor (...) cu rezerve semnificative” - în condițiile actuale - este un basm cu prea mulți balauri și niciun Făt-Frumos! Legea 85/2003 a tot fost modificată, dar niciodată aprobată în forma noua, iar redeschiderea vechilor perimetre miniere, în condițiile în care închiderea s-a făcut fără conservarea lucrărilor, este aproape imposibil de realizat în subteran (galeriile sunt inundate și / sau surpate, în majoritatea situațiilor). Deschiderea de noi orizonturi ar presupune costuri care scot din sfera rentabilității economice asemenea proiecte. Singurele exploatări care s-ar susține economic sunt cele în cariere, dar acolo te lovești de problemele de mediu generate / potențiale, care ar putea fi fundamentale pentru res­pingerea lor de către populație. Trebuie spus că reglementările de mediu sunt foste dure în România. Și Baia Mare s-a lovit de această problemă, să ne amintim de pro­testele ecologiștilor de ocazie în cazul Romaltyn sau în alte situații. Trebuie menționat că situația din Baia Mare cu presiunile eco­logiștilor și rezultatele obținute în instanțe au fost folosite ca exemplu în pledoariile făcute în cazul procesului între Roșia Montana Gold Corporation și Statul român, proces ce se desfășoară în SUA.

În ceea ce privește Remin, în cele trei perimetre menționate există grave probleme de mediu: apele de mină! Și dacă, să presupunem că
s-ar putea redeschide rapid, ce faci cu minereul produs, când nu mai ai unde să-l procesezi / prepari, ca să obții concentrate pentru industria metalurgică, adică nu mai ai flotații! Șuiorul a produs pirita auriferă cu conținut ridicat de arsen, care, după concentrare, a stat pe stoc până la vânzarea ei în China, din cauza problemelor de mediu pe care le-ar fi creat prelucrarea lor în țară (dacă aveam unde, că Romaltyn nu funcțio­nează). Și atunci, de ce să redeschizi Șuiorul?!

3. Exploatarea haldelor și a iazu­rilor de decantare vechi poate fi realizată, în condițiile în care identifici conținuturi exploatabile de metale prețioase sau de metale rare, ai un flux tehnologic acceptat de instituțiile de mediu și de către populație + „ecologiști”, respectiv câștigi suficienți bani să rezolvi problema ecologizării terenului pe care se află iazul / halda veche și găsești un perimetru în care să depozitezi sterilul rezultat, care, la finalul activității va trebui și el ecologizat conform normelor europene de mediu! În actualele condiții legislative politice și sociale, este aproape imposibil să întrunești toate condițiile.
În timp ce discutam aceste teorii de pe hârtie, prețul aurului a trecut de 1800 USD / uncie (31.1g), iar cei care au făcut pași concreți în exploatare, culeg acum roadele. Există șanse ca prețul să rămână ridicat, chiar să urce spre 2000 de dolari uncia, dată fiind situația complicată din lume și criza eco­nomică majoră care se preconi­zează. Spre comparație, în anul 2005, prețul aurului oscila între 500 și 600 de dolari uncia.
Să mai spunem că problema cu noua Lege a Minelor, cea care apare și în acest document, a fost discutată de zeci de ori, de toți miniștrii Economiei care s-au perindat pe la putere în ultimii 20 de ani. Niciodată nu s-a reușit modificare aceste legi fundamentale în repornirea mineritului. De fiecare dată, la anunțarea acestei legi, parlamentarii veneau cu zeci de modificări, amendamente de genul: la balastiera care aparține lui X-ulescu trebuie să… și tot așa până se îngropa proiectul. Cel mai aproape a fost Victor Ponta, în 2014, pe vremea când a fost prim-ministru. Noua Lege a Minelor a fost adusă la semnat și aprobat. Era spre seară și au fost aduși la Bucu­rești directorii companiilor miniere din țară. Era o chestie de zeci de minute și s-ar fi deblo­­cat industria minieră, după ce inteligenții din 2007 au închis lacătul mineritului și au aruncat cheia. Din păcate, lucrurile au fost întoarse de cei care întorc acest subiect.

Mai avem îndoieli că textul de pe site-ul Ministerului Econo­miei a fost girat de vreun specialist (miner, metalurg sau geolog, care să aibă o viziune de ansamblu și o bună cunoaș­tere a situației la nivel națio­nal). Credem că este părerea celor din mediul politic, adică a nimănui.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.