• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 22 Martie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 4 Martie , 2019

Migraţia a băgat groaza în Europa de vest! Urmează România?

Nicolae TEREMTUŞ


Într-un studiu realizat de un doctorand de la Academia de Studii Economice, am găsit o analiză interesantă a fenomenului migraţionist. Vă prezentăm o mini sinteză a acestor date, precum şi alte concluzii ale momentului, în ceea ce priveşte migraţia în Europa.
Migraţia a existat din cele mai vechi timpuri, înregistrând, însă, intensităţi diferite de la o etapă istorică la alta şi dezvoltând noi forme.
În Uniunea Europeană, libera circulaţie a lucrătorilor a fost unul dintre primele drepturi recunoscute cetăţenilor de către legislaţia comunitară. Uniunea Europeană s-a fundamentat pe o filosofie a liberei circulaţii a cetăţenilor. Însă, statele membre ale Uniunii Europene s-au confruntat cu si­tuaţii specifice în ceea ce priveşte migraţia, adoptând poziţii şi politici diferite referitoare la feno­menul migraţionist. Ca urmare, în Uniunea Europeană, stabilirea unei politici comune privind mi­graţia rămâne un obiectiv ambiţios.
Este foarte probabil, însă, ca declinul demografic din Uniunea Europeană, ale cărui consecinţe se vor agrava în viitor, să modifice atitudinea cu privire la migraţie din statele membre. Legătura dintre schimbările demografice şi politicile privind migraţia va reprezenta o problematică impor­tantă în viitorul apropiat.

După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ţările europene au experimentat mai multe perioade principale de migraţie.
Imediat după al doilea război mondial, etnicii naţionali şi alte persoane care se deplasaseră au început să se întoarcă în ţările de origine, generând fluxuri migratorii de masă în Europa. În acelaşi timp, însă, reconstrucţia Europei postbelice necesita o mare cantitate de forţă de muncă.
Ca urmare, autorităţile statelor in­te­re­sate, firme sau agenţii private au început să recruteze lucrători străini. Aceste ample mişcări migraţioniste în cadrul Europei şi dinspre ţările în curs de dezvoltare au contribuit la dezvoltarea şi creşterile succesive economice înregistrate în Europa, în perioada 1945-1975.
Astfel, Franţa, Belgia, Olanda şi Marea Britanie aveau posibilitatea să folosească forţa de muncă din coloniile lor sau din fostele colonii. Dimpotrivă, ţări ca Germania sau Elveţia nu aveau acces la mâna de lucru „colonială”. De aceea, au creat sisteme de recrutare a forţei de muncă pentru atragerea lucrătorilor străini temporari, cărora li s-a acordat permisiunea de şedere ca „lucrători oaspeţi”, fiind nevoie de activitatea lor.

Cea de-a doua perioadă a migraţiei a fost marcată de crizele economice, datorate creşterii preţului petrolului din 1973 şi 1979. În anii următori, schimbările din economia mondială, revoluţia economică şi noile modele de organizare a afacerilor au modificat natura muncii, erodând mo­delele de ocupare tradiţionale. Ca urmare, migraţia forţei de muncă
s-a modificat.
Unele state europene au redus sau au încercat să reducă imigraţia. Şo­majul în creştere şi escaladarea tensiunilor sociale au determinat guvernele să elimine politicile active de recrutare din străinătate. Migraţia forţei de muncă a scăzut până spre sfârşitul anilor ’80. Totodată, conform datelor furnizate de EUROSTAT, alte categorii ale migranţilor au crescut semnificativ, în special ca urmare a reunificărilor familiale.

În plus, migraţia forţei de muncă a fost urmată tot mai mult de migraţia în alte scopuri, în special în căutare de azil. A treia perioadă a migraţiei, care a început la sfârşitul anilor ’80, este caracterizată de diversificarea statelor gazdă şi a celor de origine. Ţări de emigraţie tradiţionale din Europa, precum Spania, Italia, Irlanda, Grecia şi Portugalia, se trans­formă treptat în ţări de imigraţie. Migranţii nu mai provin în majoritate din fostele colonii, ci dintr-un grup de ţări mult mai diversificat.
Migraţia momentului pe scurt
Migraţia masivă spre Europa dinspre ţările din zona Siriei a început în anul 2015 când aceştia au fost invitaţi să intre pe teritoriul Uniunii Europene de către Cancelarul Angela Merkel. Motivul invitării a fost lipsa forţei de muncă, cifrată la 240.000 de persoane calificate şi semi calificate necesare anual în economia Germaniei, economie în creştere, în perspectivele acelei perioade. Într-un asemenea ritm şi pe fondul scăderii natalităţii din Germania, majoritatea populaţiei va deveni în 10-15 ani cu origini altele decât nemţii. Este celebră afirmaţia lor că au venit la invitaţia lui „mutti”, „mama” pe limba germană.
Politici de acceptare a migranţilor au fost adoptate de mai toate ţările din zona Schengen, care fără nici un discernământ au acceptat şederea lor în aceste ţări. Vorbim de lipsa de discernământ, întrucât nimeni nu-i întrebă de unde vin, câţi ani au, care este situaţia lor juridică în ţările lor de origine, cum au ajuns în Europa.
În noile lor ţări europene au primit ajutoare sociale sub formă de bani sau condiţii de cazare, ţintele lor predilecte erau Germania, ţările nordice şi Anglia, ţări cu o legislaţie atrăgătoare privind protecţia socială.
Deoarece odată intraţi în zona Schengen nu puteau fi opriţi la graniţele interioare ale Uniunii Europene, aceştia s-au răspândit în toată Uniunea Europeană, azi regăsindu-i mai ales în ţările centrale şi sud-vestice.
Deplasarea acestora din Siria, Irak şi nimeni nu ştie de mai unde, s-a făcut cu sprijinul unor ONG-uri, finanţate de cei care au interes ca aceşti migranţi să „cucerească” Europa.
Căile de tranzit au fost prin ţările balcanice sau prin Marea Medite­rană. La migranţii din Siria s-au adăugat cei proveniţi din Africa. Azi, pe teri­toriul Turciei sunt tabere în care se găsesc 4 milioane de migranţi.
Uniunea Europeană plăteşte sume importante de bani Turciei ca să nu permită migranţilor să plece spre Europa. Cu toate acestea, sunt sute de mii de migranţi care au ajuns pe insulele greceşti şi, pe rute din Balcani, doresc să ajungă în ţările Schengen.

Asistăm la depopularea Europei. Specialiştii spun că dacă fiecare familie nu are minimum 2 copii, atunci în timp acea ţară, comunitatea dispare. Să nu uităm că majoritatea celor veniţi prin migraţie au, în ge­neral, de la patru copii în sus.
Deci, în Europa, în timp va dispărea populaţia autohtonă care a construit material şi cultural Europa şi va fi populată cu acele familii care ac­ceptă să nască 4-8 copii.
Migranţii care au venit în Europa nu şi-au lăsat cultura la marginea ei. Au adus-o în spaţiul european, încercând să trăiască după regulile lor, după legile lor.
Conflictele culturale au generat situaţia din Koln, unde au fost agresate sexual peste 100 de femei în noaptea dintre anii 2017-2018.
În România se mai poate vorbi de situaţia creată de o migraţie scăpată de sub control, dar în Europa de vest, relatări de acest fel sunt consi­derate „incorecte politic” şi amendate de presa locală.
Incorectitudinea politică este însu­şită de majoritatea populaţiei locale, mulţi occidentali simţindu-se lezaţi dacă în discuţii sunt abordate aceste teme, invocând solidaritatea pe care ar trebui să o simtă fiecare cetăţean faţă de nişte „bieţi” oropsiţi. 14% din populaţia Franţei sunt migranţi. În Marsilia, peste 50%. Tocmai în oraşul care a dat denumirea imnului francez, La Marseillaise.

După unii, migraţia ar trebui de rezolvat în locurile de unde provin şi nu în locurile unde ajung sau unde sunt duşi. Acum, Europa este un fel de spital deschis, finanţat de ţările UE pentru îngrijirea populaţiei rămasă în Siria.
În Siria luptă 20 de grupări, fără un ţel anume. Se omoară între ei.
Integrarea în Europa a unui migrant costă 7.000 de Euro. Cu 10% din sumă, problema ar fi rezolvată în ţara de origine.
În fiecare an, în februarie, islamul permite ca orice femeie, indiferent de credinţă, să poarte burca. Moda­litate de marketing a îmbrăcăminţii islamice. Deja casele de modă renumite produc haine cu inflexiuni islamice.
În Turcia, instanţa s-a pronunţat în cazul unui partaj între soţ musulman şi soţie nemusulmană. Soluţie favo­ra­bilă soţiei, dar soţul poate să se opună invocând apartenenţa la legea islamică Şaria.

În ierarhia crizei forţei de muncă, pe primul loc în lume se situează Ja­ponia şi pe locul doi România (necesar de peste 1 milion de oameni). Soluţia ar fi importul din: Turcia, China,Vietnam, India. Până şi Do­nald Trump a acuzat migraţia:
„Mi­graţia afectează pe americanii care muncesc în prezent”, în discursul privind Starea Naţiunii.
Alte idei care îngrijorează!

Bruxelles va deveni o aglomerare musulmană. Doar 46% s-au născut belgieni. Ca efect, majoritatea vo­tan­ţilor au devenit pro migraţiune.
ISIS s-a desfiinţat. Îşi trimite membrii în Europa ca migranţi. Franţa câştigă şi în prezent de pe urma comerţului cu ţările foste colonii.

 

 

Situaţia demografică a României

 

Datele sunt de la Institutul Naţional de Statistică.
La 1 ianuarie 2018, populaţia rezidentă a fost de 19,524
milioane persoane, în scădere
cu 120,7 mii persoane faţă de
1 ianuarie 2017.
Cauza principală a acestei scăderi o reprezintă sporul natural negativ (numărul persoanelor decedate depăşind numărul născuților vii cu 71.125 persoane).
Populaţia urbană, precum şi cea de sex feminin sunt majoritare (53,8%, respectiv 51,1%).
Fenomenul de îmbătrânire demografică continuă să se accentueze ridicându-se la 116,9 persoane vârstnice la 100 de tineri sub 15 ani.
Raportul de dependenţă demografică a crescut de la 50,1 la 50,9 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte.
Soldul migraţiei internaţionale temporare de lungă durată a fost negativ (53.381 persoane).
La 1 ianuarie 2018, populaţia rezidentă din mediul urban a fost de 10,498 milioane persoane, în scădere cu 0,3% faţă 1 ianuarie 2017.
Populaţia feminină la 1 ianuarie 2018 a fost de 9,980 milioane persoane, în scădere cu 0,6% faţă de aceeaşi dată a anului precedent.

Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, compa­rativ cu 1 ianuarie 2017 remarcându-se creşterea ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste). Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 114,4 (la 1 ianuarie 2017) la 116,9 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2018).
Ponderea populaţiei de 0-14 ani în total populaţie s-a menținut la valoarea determinată pentru 1 ianuarie 2017 (15,6%), în timp ce ponderea populaţiei de 65 ani şi peste în total populaţie a înregistrat o creştere de 0,4 puncte procentuale (de la 17,8% în 2017 la 18,2% la 1 ianuarie 2018). Astfel, raportul de dependenţă demografică a crescut de la 50,1 (la 1 ianuarie 2017) la 50,9 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte (la 1 ianuarie 2018).
România continuă să fie o ţară de emigrare, fenomenul de emigrare constituind cea de a doua cauză principală a reducerii populaţiei ţării. Soldul migraţiei internaţionale în anul 2017 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu peste 53 mii persoane.

În cursul anului 2017, bărbaţii au emigrat într-o proporţie mai mare decât femeile (50,9%). Şi în rândul imigranţilor, bărbaţii au fost majoritari (53,5%).

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.