Masca de sărbătoare din Maramureș - între magie și spectacol

Maramureșul, țară străveche a pământului românesc, a păstrat de-a lungul timpului un întreg ansamblu al culturii populare, de un farmec și o originalitate aparte.
Dincolo de peisaje de basm, oameni primitori și multă voie bună, sărbătorile de iarnă reflectă, prin datinile și credințele păstrate din străbuni, măreția și autenticitatea acestui loc de poveste.

Datinile și obiceiurile din cadrul sărbătorilor de iarnă au existat încă din vremuri îndepărtate, unele venind din perioada precreștină, iar altele fiind preluate și valorificate în spiritul și beneficiul creștinismului.
În spațiul românesc, masca este întâlnită atât în momentele cheie din viața omului - naștere, nuntă, înmormântare, cât și în cadrul obiceiurilor din vremuri îndepărtate, jucând numeroase roluri: apotropaice, de purificare, ma­gie, de comunicare cu spiritele stră­mo­șilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate și rodnicie ș.a.
Fiind folosită inițial la practicarea vânătorii, iar mai apoi ca simbol în cadrul riturilor, masca avea caracter laic și funcții care cuprindeau valori mitice, apotropaice și sociale. Cu timpul, funcțiile și caracterul măștii au suferit modificări esențiale.
În prezent, masca este folosită ca recuzită în spectacole și adaptată teatrului popular cu caracter creștin care se practică în preajma sărbătorilor de iarnă; funcțiile inițiale fiind înlocuite cu funcția ludică și cea estetică.
Cea mai impresionantă prezență a măștilor este prilejuită de sărbătorile de iarnă, cu ocazia cărora, prin intermediul teatrului popular (Viflaimul) sunt practicate jocurile cu măști. În satele maramureșene, aceste jocuri sunt privite cu plăcere și curiozitate pentru expresivitatea, veselia și profunzimea pe care reușesc să o redea.
În cadrul teatrului popular, al jocurilor cu măști, deghizarea reprezintă un aspect esențial, scopul purtării măștilor fiind acela de a-l face atât pe actant, cât și pe privitor să perceapă imposibilul ca fiind posibil.
Purtarea măștii reușește transpunerea individului într-o lume neobișnuită, cu numeroase răsturnări de situație, conferindu-i acestuia noi valențe în exprimarea artistică, ritualică sau eroică, anulându-i starea de zi cu zi și plasându-l în ipostaze noi, uneori nebănuite chiar de el însuși.
Chiar dacă masca mai păstrează în elementele sale reminiscențe de cultură arhaică și de magie, faptul că a suferit transformări de-a lungul timpului i-a facilitat acesteia permanență în dinamica evoluției culturale, păstrându-și în același timp sacralitatea.
În jocurile cu măști din Mara­mureș, specialiștii au clasificat măștile din punct de vedere tipologic în: măști animaliere (capra, ursul), măști demoniace (dracii) și măști umane (moșii), iar din punct de vedere funcțional în măști funerare și măști teatrale.
Prin diversitatea lor, măștile mara­mureșene reușesc să deconecteze atât purtătorul, cât și privitorul de la cotidian, transmițând acestora bună dispoziție.
Cel mai frecvent întâlnită în jocurile cu măști din Maramureș este masca numită de către bătrânii satelor masca de drac.
„Masca îi un paravan după care să ascunde tăt omu’”, ne spune creatorul de măști din Săcel, Vasile Șușca. Prin mascare, omul se schimbă radical, e de nerecunoscut: „Și la un prunc, dacă îi pui o mască pă față, oricât îi de timid și liniștit, se și transformă. Dintr-odată prinde curaj!”
Vasile Șușca este un renumit creator de măști din Săcel, care a reușit prin talentul său să facă cunoscut Maramureșul în întreaga lume. Acesta a fost impresionat de măș­tile populare încă din copilărie: „eu eram fascinat de măștile astea populare încă de mic copil, prima dată stam și pândem după garduri, după fântână...vai de mine! Când îi vedem normal că să ridica păru’ pă mine”.
În perioada Revoluției, Vasile Șușca a început să lucreze mai diver­sificat la crearea și confecțio­narea măștilor, dându-le, cu timpul, un plus artistic, o expresivitate inedită și originală. De-a lungul anilor, măștile lui Șușca au ajuns în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii: „Măștile mele o ajuns la colecționari din toată lumea, din Japonia până în Alaska. Măștile mele îs păstă tăt”.
Cu multă creativitate și mult talent, Vasile Șușca a ajuns să realizeze măști de colecție, cu o valoare artistică deosebită, fiecare fiind unică în felul său. „Nu există un șablon al măștii, asta ține de imaginația fiecărui om. Masca me îi curată, un nas de ăsta la mască, numa’ la mine li-ți vide. Masca îi originală, îi făcută de mine, îi stilu’ maramureșean.”
Prin libertatea de a-și desfășura talentul și creativitatea după bunul plac, se reușește realizarea unui produs aflat în perfectă armonizare, ce dovedește o imaginație și inventivitate care surprind mereu. „Masca, cu cât îi mai rânjită, cu atâta îi mai faină!”
Masca cu coarne, aflată în patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș a fost achiziționată tocmai de la creatorul popular de măști Vasile Șușca din Săcel și este confec­țio­nată din pănură de suman, lână serină (gri) de oaie, coarne naturale și mătase.
Despre această perioadă în care ne aflăm, despre vremurile pe care le trăim acum, Vasile Șușca ne spune cu tristețe în glas: „Vedeți ce vremuri trăim? Îi vremea măștilor. Niciodată n-o fost de aieste, de când îi lumea și pământu’...și cel mai mic trebuie să poarte mască! Toată lumea, ori i-i frică, ori i se impune, e mască...n-o fost niciodată o vreme atâta de speriat, îi de speriat!”


Gabriela Filip – muzeograf,
Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș