• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 16 Octombrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 5 Octombrie , 2018

Maramureșul și referendumurile: istorie, rezultate și mize

Referendumul este cea mai directă formă de demo­crație, deoarece așa cum îi spune și numele („referendum” este gerunziul verbului latin „refero”, însemnând „a readuce”), readuce puterea de decizie în mâinile poporului și nu a reprezentaților săi, chemându-i să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes ge­neral.

De la primul referendum din istoria României a trecut mai bine de un secol și jumătate, timp în care s-au organizat în total 13 referendumuri, adică, în medie, unul la mai bine de un deceniu. Dar să începem cu î­ceputul. Iar începutul istoriei referendumurilor din România a fost în 10-14 mai 1864. Plebiscitul de atunci a privit aprobarea Statutului Dezvol­tător al Convenției de la Paris, la propunerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Convenția de la Paris avusese loc între 7-19 august 1858, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Statutul Dezvoltător, la 3-15 iulie 1864. Prin Statutul Dezvoltător au fost definite atribuțiile domnului și s-a trecut simultan de la sistemul unicameral, prevăzut de Regulamentul organic din 1831, la sistemul bicameral, în care puterea legiuitoare se exercita în mod colectiv de către domn, Adunarea Electivă (numită și Camera Inferioară) și Senat (care se numea atunci Corpul Ponderator). Pentru „Da” au fost exprimate 682.621 de voturi, 1.307 voturi pentru „Nu” și 70.220 abțineri.
Al doilea plebiscit din România a avut loc între zilele de 2 și 8 aprilie 1866, în urma lui, Carol I fiind ales domnitor al Principatelor Române. Pe fondul abdicării lui Ioan Cuza, în fe­bruarie 1866, se formează o loco­tenență domnească, alcătuită din generalul Nicolae Go­lescu, Lascăr Catargiu și colonelul N. Haralambie. Cei trei îl propun, inițial, la tron, pe Filip de Flandra, însă cum oferta este declinată, locotenența îl propune pe Carol-Ludo­vic de Hohen­zollern și cheamă națiunea să-și expri­me adeziunea prin amintitul plebiscit.
A urmat plebiscitul din 24 februarie 1938, prin care a fost aprobată Consti­tuția României, numită și „Constituția Caroliană”, adoptată la inițiativa Re­gelui Carol al II-lea. Astfel, a fost abrogată Constituția din 1923 și s-a instaurat „dictatura regală”. Con­form ci­frelor oficiale, doar 0,13 % din par­­ticipanții la plebiscit s-au opus proiectului regal. Noua Constituție a fost promulgată la 27 februarie și publicată la 28 februarie 1938.
Următoarele două plebiscite au avut ca temă politica dusă de generalul Ion Antonescu. Primul s-a desfășurat între 2 și 5 martie 1941, venit în urma „rebeliunii legionare” din 21-23 ianuarie 1941. Tema plebiscitului, organizat de Ion Antonescu, a fost politica internă a României, 90% dintre votanți pronun­țându-se pentru politica guvernului An­tonescu și împotriva legionarilor. Cel de-al doilea plebiscit referitor la politica dusă de mareșalul Antonescu a avut loc între 9 și 16 noiembrie, tot 1941.

Patruzeci și cinci de ani mai târziu, s-a desfășurat al șaselea referendum din istoria României, organizat de condu­cerea comunistă a României, la 23 no­iembrie 1986. Cu acea ocazie, s-a ho­tărât reducerea cu 5 la sută a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor mi­litare de către Republica Socialistă România.

A urmat, în anul 1989, un referendum organizat de președintele României de atunci, Nicolae Ceaușescu, prin care
s-a introdus în Constituția României o clauză care interzicea pe viitor luarea de împrumuturi externe.

Următorul referendum din România a fost organizat la data de 8 decembrie 1991. El a adus aprobarea unei noi Constituții a României, necesară după Revoluția din decembrie 1989, ce a în­lă­turat dictatura comunistă din Ro­mânia. Noua Constituție a fost aprobată cu un procentaj de 77,3% dintre participanți. Și prezența la vot a fost una foarte mare: peste 67%. La data intrării în vigoare a noii constituții, Constituția din 21 august 1965 a fost în întregime abrogată expres (art. 149 din Constituție).

Un referendum național a avut loc în zilele de 18 și 19 octombrie 2003 și a însemnat aprobarea unor revizuiri ale Constituției. Cele mai importante noutăți aduse Legii fundamentale au vizat armonizarea legislației românești cu reglementările Uniunii Europene și cu cele ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, pentru exercitarea în comun a unor competențe cu cele două organisme internaționale, în acest sens fiind introduse două articole cu­prinse la titlul „Integrarea euro-atlan­tică” (Art. 1451 și 1452). Printre mo­dificările aduse Constituției din 1991 se numără stabilirea mandatului preșe­dintelui țării la cinci ani față de patru ani cât era până atunci (Art. 83, alin.1) și introducerea unui nou alineat care prevede că președintele nu îl poate revoca pe primul ministru (Art. 106, alin.11).
În total, au fost înscriși pe listele electorale: 17,8 milioane de alegători și s-au prezentat la vot 9,9 milioane, înregis­trându-se o prezență de 55,70%. Dintre aceștia, 89.70% au votat „Da”. În Maramureș, din cei 417255 de alegători înscrişi pe liste, s-au prezentat la urne 219380, însemnând o prezență de 52.58%. Dintre aceștia, 91.86 au votat „Da”. În Baia Mare, prezența la urne a fost de doar 40,81%, din care 90,46 % au votat „Da”. În celălalt municipiu al județului, Sighetu Marma­ției, prezența la vot a fost de 53.79 %, iar procentul de voturi „Da” de 92.16%.
Al zecelea referendum din istoria României a avut loc la 19 mai 2007, cetățenii cu drept de vot fiind întrebați dacă sunt de acord sau nu cu demiterea lui Traian Băsescu, președintele suspendat al țării. Demersurile pentru suspendarea președintelui au început la data de 18 ianuarie 2007, când PSD a reclamat încălcări ale Constituției din partea lui Traian Băsescu. În avizul din 17 aprilie, Curtea Constituțională s-a exprimat împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituția. Cu toate acestea, în ședința comună din 19 aprilie 2007, Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Traian Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri. Sus­pen­darea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României. S-au prezentat la vot 44,45% din cetățenii cu drept de vot, 74,48% dintre ei votând împotriva demiterii lui Traian Băsescu.
În județul nostru prezența la urne a fost de doar 40,62% și 79.04% au votat „Nu”. În Baia Mare, prezența a fost peste media județului, cifrându-se la 44,40% și votul împotriva demiterii președintelui a fost de 82.79%. În unele localități cunoscute ca fief al PSD, ma­jo­ritatea s-a pronunțat pentru demi­te­re, un exemplu în acest sens fiind Asuaju de Sus, unde 51,12% dintre alegătorii prezenți la urne au votat pentru demitere.

Următorul referendum a avut loc la câteva luni distanță, în 25 octombrie 2007, după ce, cu două zile înainte, președintele Traian Băsescu semnase decretul privind organizarea referendumului pentru introducerea votului uninominal, concomitent cu alegerile pentru Parlamentul European. Astfel, românii cu drept de vot au fost chemați să răspundă prin „Da” sau „Nu” la întrebarea: „Sunteți de acord ca, înce­pând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul Româ­niei, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, în baza unui scrutin majoritar în două tururi?”. Traian Băsescu a precizat că, la referendum, va merge pe varianta cea mai simplă, adică votul uninominal în două tururi, ca la alegerea primarilor. Potrivit lui Traian Băsescu, unul din obiectivele organizării referendumului pentru votul uninominal a fost repre­zentat de reformarea clasei politice românești. Prezența la vot în toată țara a fost de 26,51 %.
Dintre alegători, 81,36 % au votat „Da”, 16,17 % au votat „Nu”, iar 2,46 % dintre voturi au fost nule. Din centralizarea rezultatelor finale a reieșit că la referendum au participat 4.851.470 de alegă­tori. La 29 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a constatat că „din totalul de 18.296.459 persoane înscrise în lista pentru referendum, au participat la vot 4.851.470 persoane, număr insuficient pentru ca referendumul să fie declarat valabil, în conformitate cu prevederile art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea re­ferendumului, cu mo­dificările și completările ulterioare”. Pentru ca referendumul să fi putut fi validat ar fi fost necesară o participare la vot de jumătate plus unu din numărul total de alegători. În județul nostru, prezența la vot la acest referendum a fost dezas­truoasă: doar 24,08%., iar 83,45% dintre cei prezenți au votat „Da”.
La 22 noiembrie 2009, a fost organizat al cincilea referendum național de după 1989, pentru trecerea de la parlamentul bicameral (137 de senatori și 334 deputați) la un parlament unicameral (până la 300 de deputați). La referendum, care s-a ținut concomitent cu alegerile legislative, s-au prezentat 9.320.240 din totalul de 18.293.277 de cetățeni cu drept de vot, adică 50,95%. Conform BEC, 77,78% dintre alegători au răspuns cu „Da” pentru trecerea la un Parlament unicameral și 22,22% cu „Nu”. Totodată, 88,84% dintre români au răspuns cu „Da” pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 și 11,16% cu „Nu”. Astfel, referendumul a fost validat. Întrucât conform Constituției României, poporul își exercită suveranitatea atât prin reprezentanții aleși în Parlament, cât și direct, prin referendum, Parlamentul este obligat să acționeze în sensul dat de rezultatul înregistrat. Pentru trecerea la Parlament unicameral este necesară modificarea Constituției, procedură care se validează printr-un alt referendum. Reducerea numărului de parlamentari se face prin lege organică, inițiată și adoptată în Parlament și pro­mulgată de șeful statului. Ca răspuns la apelul la referendum făcut de preșe­dintele Traian Băsescu, Partidul Națio­nal Liberal a introdus în 2009 un proiect de lege care ar fi redus numărul de parlamentari la un total de 316 de reprezentanți - 99 de senatori și 217 de deputați. Proiectul a rămas fără efect.
În Maramureș, prezența la vot a fost de 45,93 %, din care 85,77% au votat „Da” la ambele întrebări ale consultării publice. În Baia Mare, prezența la vot a fost ceva mai mică, doar 45,22%, iar procentul celor care au ales „Da” a fost de 89,07%.

Cel mai recent referendum (al șaselea de după 1989) a avut loc la 29 iulie 2012 și a avut ca obiect demiterea pre­șe­dintelui Traian Băsescu. Chemați să răspundă la întrebarea „Sunteți de acord cu demiterea Președintelui Ro­mâ­niei, domnul Traian Băsescu?”, 87,52% dintre cetățeni s-au pronun­țat pentru demitere, în timp ce 11,15% împotriva demiterii. În­trucât nu s-a întrunit cvorumul de preze­nță, de 50%+1, la referendum prezentându-se doar 46,24% dintre cetățenii înscriși în listele electorale, referendumul a fost invalidat de către Curtea Constituțională, la 21 august 2012. Și la acest referendum, Mara­mureșul a fost codaș la pre­zenţă, înregistrând un procent de circa 35% și 83.88 au votat pentru demi­terea președintelui, iar în unele localități procentul pentru „Da” s-a apropiat de 90%, în timp ce în fiefurile democrat-liberale a ajuns undeva la 70%. 84.99% dintre băimăreni au votat pentru demiterea lui Bă­sescu, iar procentul din Sighetu Marmației a fost similar.


Urmează să vedem cum vor vota românii și maramureșenii la acest sfârșit de săptămână. Referendumul din 6 și 7 octombrie este o premieră, deoarece, pentru prima dată în istoria postdecembristă se dă curs unei inițiative cetățenești de schimbare a Constituției.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.