Maramureşul şi Marea Unire: Cronologia unui eveniment istoric

 

Cu toată ameninţarea mitralierelor ungureşti, în 22 noiembrie, se ţine la Sighet o impunătoare adunare naţională, cu peste 10.000 de participanţi, care a proclamat alegerea comitetului „Sfatului Naţional Român”, compus din 34 de intelectuali, în frunte cu dr. V. Chindriş ca preşedinte. La această adunare au fost aleşi şi delegaţii care urmau să-i reprezinte pe maramureşeni la marea adunare de la Alba Iulia.

 

 

 

„A fost ziua cea mai frumoasă, cea mai aleasă a Maramureşului românesc”, aşa cum arăta ziarul Sfatul, organul Consiliului Naţional Român din Maramureş: „S-au adunat români din toate satele comitatului, ca la un semn, cu steaguri, cu cocarde în tricolor românesc. Eram adunaţi 5-6.000 de oameni, fieştecare cu dor sfânt în inimă. Cu dorul arzător de a arăta lumii întregi că neamul românesc din Maramureş ştie să-şi croiască viitorul, ştie să-şi aleagă oamenii şi, mai ales, vrea să dovedească că stă ca o stâncă pe lângă Marele Sfat Naţional Românesc. Buna orânduire ce o am ţinut cu toţii a fost ca în poveste. Chiar şi străinii au recunoscut că ne-am purtat cu toată cinstea. Însufleţirea a fost la culme. Cuvintele ce s-au spus toate erau rupte din inima noastră”.

 

În cadrul acestei manifestări înălţătoare a fost ales comitetul Sfatului Naţional Român, în frunte cu Vasile Chindriş. Acelaşi ziar arată că: „Şi când părintele din Săpânţa, Balea, l-a jurat pe preşedintele sfatului comitatens, dr. Vasile Chindriş, sub steagul şi pe steagul românesc, bucuria ne-a fost fără margini. Lacrimi în ochi şi bucurie pe feţele tuturora vestea că se împlineşte visul neîmplinit al moş-strămoşilor noştri”.

 

Odată constituit, Consiliul Naţional Român din Maramureş, a desfăşurat o vastă activitate organizatorică, sprijinind prin toate forţele alcătuirea consiliilor comunale şi gărzii naţionale române în întreg judeţul. Tot în 22 noiembrie a avut loc o adunare şi în Baia Mare. Preşedinte al Consiliului Naţional Român local din Baia Mare a fost ales avocatul Ioan Şavaniu, iar ca vicepreşedinţi: dr. Teofil Dragoş şi protopopul Alexandru Breban.

În cartea „Maramureşul şi Unirea” se arată că: „Prin toate satele prin care treceau, delegaţii au fost primiţiu cu multă însufleţire de populaţie, cu urale şi strigăte de bucurie: «Trăiască România! Vrem unire cu ţara». În Baia Sprie, convoiul de căruţe, peste 200 la număr, a fost aşteptat de întreaga populaţie a oraşului care, în frunte cu protopopul, a ţinut să întâmpine maramureşenii. Şi în acest scurt popas, mulţimea a început să murmure: ‹‹Hai să dăm mână cu mână/Cei cu inima română/Să-nvârtim hora frăţiei/Pe pământul României››”.

În Baia Mare, delegaţia a fost întâmpinată pe piaţa din centrul oraşului, de Consiliul Naţional Român, în frunte cu dr. Teofil Dragoş, şi de celelalte delegaţii sosite din sudul judeţului. În acea zi, practic, Baia Mare a reunit delegaţiile şi aspiraţiile românilor din zona Izei, Marei, Vişeu, Lăpuş, Someş şi Tisa.

A doua zi, trenul purta spre Alba Iulia inimile însufleţite ale atâtor soli ai poporului român, hotărâţi să realizeze în fapt visul strămoşilor.

 

 

Emoţionanta zi de 1 decembrie şi şirurile nesfârşite de delegaţii care curgeau spre Alba Iulia sunt evocate de un articol memorabil intitulat „Învierea”: „A sosit plinirea vremii! Azi, stea dulce şi fermecătoare, îţi cunoaştem taina! Azi ştim ce-ţi era legată venirea! Azi, cei cărora le aduci spolie, sunt pregătiţi pentru primirea ta. Darul tău se revarsă nu numai asupra noastră, ci cuprinde cu razele ei  alinătoare de dureri pe toţi cei ce-au suferit. Azi, venirea ta înseamnă sărbătoarea tuturor celor asupriţi”.

 

Documentele vremii subliniază hotărârea fermă a maselor de a fi prezente la Alba Iulia pentru a decide soarta ţării: „Mânaţi de o putere nevăzută, au plecat mii şi zeci de mii de oameni spre Alba Iulia. Au venit din toate colţurile locuite de români (...) ca un simbol, că de acum s-au sfărâmat graniţele vitrege pe care zbirii noştri de ieri le credeau veşnice”. Trenurile soseau unul după altul la Alba Iulia, ticsite de oameni care cântau „Deş-teaptă-te române”, „Hora Unirii”, „Pe-al nostru steag”.

Membrii C.N.R.C. sosiseră la Alba Iulia încă din 28 noiembrie. Pentru a doua zi era prevăzută o conferinţă preliminară a membrilor consiliului şi comitetului naţional. Conferinţa a avut loc a doua zi şi a durat până noaptea târziu, sub preşedenţia lui Ştefan Ciceo-Pop.

În cartea lui Filipaşcu se arată că, atunci când bătrânul Ciceo-Pop şi-a terminat cuvântarea cu strigătul „Trăiască România Mare de la Nistru şi până la Tisa”, maramureşenii au protestat, strigând că ei n-au venit până la Alba Iulia să pună hotar la Tisa, ci au venit ca să împingă hotarul până la graniţa Galiţiei, ca România să cuprindă între hotarele ei şi Maramureşul românesc de peste Tisa. Oratorul a explicat că se referă numai la ţinuturile româneşti dinspre Ungaria şi că ţinuturile româneşti dinspre Galiţia, deşi situate dincolo de Tisa, vor aparţine României.

Ca urmare, oratorul şi-a încheiat lămuririle date cu strigătul „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa”.

 

 

 

„Eram adunaţi 5-6.000 de oameni, fieştecare cu dor sfânt în inimă. Cu dorul arzător de a arăta lumii întregi că neamul românesc din Maramureş ştie să-şi croiască viitorul, ştie să-şi aleagă oamenii şi, mai ales, vrea să dovedească că stă ca o stâncă pe lângă Marele Sfat Naţional Românesc”.