Maramureşul şi Marea Unire

În acest an s-au împlinit 95 de ani de la cel mai important eveniment din istoria României: înfăptuirea Marii Uniri, idealul de veacuri al poporului român. În acest context, Asociaţia Nemus, în parteneriat cu GAZETA de Maramureş, realizează, cu sprijinul Consiliului Judeţean, un proiect inedit care a cuprins realizarea unei reviste cu acelaşi nume şi organizarea unui simpozion la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, care a avut loc marţi, 3 decembrie.

Aşa cum, în urmă cu 95 de ani, apelul către maramureşeni se încheia cu cuvintele: „să ne arătăm vrednici de vremurile pe care le trăim” şi noi, generaţiile de astăzi, trebuie să ne arătăm vrednici de istoria şi înaintaşii noştri. Să-i cunoaştem şi să-i cinstim. Acesta este motivul pentru care Asociaţia Nemus, în parteneriat cu GAZETA DE Maramureş, cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş, a realizat un proiect intitulat sugestiv: „Maramureşul şi Marea Unire”, pentru ca tinerii de azi să ştie că au motive să spună cu mâna pe inimă că sunt mândri că sunt români, că sunt maramureşeni.

Iar după simpozionul organizat marţi, 3 decembrie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, toţi participanţii, indiferent de vârstă, au avut argumente să spună acest lucru.

Evenimentul a început cu intonarea Imului Naţional, prilej cu care directorul Bibliotecii Judeţene, Teodor Ardelean, a trecut în revistă pe scurt „cutumele” legate de intonarea şi ascultarea imnului. A urmat mesajul preşedintelui Asociaţiei Nemus, Iulian Gheorghe, care nu a putut fi prezent la eveniment, dar a ţinut să transmită câteva cuvinte participanţilor, apoi a urmat o scurtă lecţie de istorie, altfel decât în manuale, prezentată de doi dintre cei mai buni istorici din zonă, Gheorghe Todincă, directorul Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei şi Lucia Pop, de la Muzeul din Baia Mare.

Gheorghe Todincă a spus: „era în vara anului 1914, când Mihai a lui Ilieş, a lui Dumnezeu, îi era porecla, stătea cu pălăria pe ceafă cosea şi îşi aştepta nevasta să vină la el şi a venit un bătrân foarte supărat. Îl întreabă : „de ce eşti supărat?”. Bătrânul zice: „băiete, amu e bai mare. L-o puşcat pe arhiduce şi amu a începe războiu şi tare mare bai a fi cu voi”. El nu bagă în seamă, peste o lună aud clopotele că începe războiul. Poporul se duce la crâşmă, se îmbată, se pupă, îşi iau rămas-bun unul de la altul. S-au dus pe fronturi peste 9500 de maramureşeni, ţărani şi vreo 100 de intelectuali. Au murit pentru cauze străine, Regimentul 85 Infanterie din Sighet a luptat în Galiţia, a luptat în Italia. Primul război mondial s-a terminat la ora 11, în ziua a 11-a, în luna a 11-a a anului 1918. Atunci, tunurile au amuţit. Cu toţii au auzit o linişte nefirească şi au început să-şi pună marile întrebări: „de ce ne-am bătut noi, pentru cine ne-am bătut noi?”. Întorşi acasă de pe fronturi, au hotărât să facă o lume nouă”.

Todincă a detaliat apoi drumul maramureşenilor la Alba Iulia şi a explicat ce au văzut maramureşenii în Cetatea Marii Uniri la 1 decembrie 1918 şi a explicat că trebuie să inoculăm tinerelor generaţii dragostea de ţară, pentru că în ultima vreme apare tot mai des o sintagmă: „cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să-şi piardă geografia”.

Apoi a vorbit profesorul Traian Rus, care a decis să cinstească Ziua Naţională a României într-un mod aparte, care va fi detailat în numărul viitor al GAZETEI.

Teodor Ardelean a vorbit despre ziua de 1 Decembrie 1990, când   s-a sărbătorit pentru prima dată Ziua Naţională la Alba Iulia şi când a plecat în Cetatea Unirii, împreună cu unul dintre făuritorii ei, Gheorghe Lupşa din Ilba: „A fost singurul dintre cei prezenţi în 1918 la Alba Iulia care a mai venit la Alba Iulia. L-am dus pe bietul Gheorghe Lupşa acolo şi au fost momente demenţiale. El s-a întâlnit şi cu regele în tinereţe şi a zis că dacă se întâlneşte cu Iliescu şi cu Roman ce să le ceară. El fusese în tinereţe scriitor de vagoane în gara Satu Mare şi am zis să le ceară să-l facă membru al Uniunii Scriitorilor. El se pregătea să le ceară asta. A doua zi l-am prezentat. I-am spus unui maior să-i transmită generalului Cheler să-i dea onorul unuia care a făcut Unirea. Dar nu a îndrăznit. Am strigat eu: „domnule general Cheler veniţi în pas de defilare să-i daţi onorul unuia care a făcut Unirea”. A fost un moment psihologic. Până la urmă a intrat în jocul ăsta, i-a dat onorul, bătrânul plângea, l-am predat lor şi a mers cu ei să depună coroane, dar nu l-au întrebat nimic”.

Lucia Pop a vorbit despre mărturiile unor oameni despre ceea ce s-a întâmplat în 1918, nu numai la Unire, prezentând, de asemenea, date şi personalităţi importante şi inedite.