„Maramureşul Muzical”, un lexicon biobibliografic de nota 10

Evenimentul urmărit de iubi­torii muzicii corale, ai muzicii populare, ai muzicii în general. După prezentare şi opiniile invitaţilor, Corala „Armonia” a încântat audienţa, iar compozitorul Darie Nemeş-Bota a avut o reprezen­taţie admirabilă.

Discuţia cu soţii Vaida a început lin, ca un cântec de simţire. Simion şi Lotica Vaida au scris mai multe volume dedicate muzicii şi nu numai. Sunt modeşti şi cunosc subiectul la perfecţie. Ar fi dorit să cuprindă între coperţile acestui volum toate personalităţile din muzica maramureşeană. Nu s-a putut, au fost şi cântăreţi, unii cunoscuţi, prea cunoscuţi poate, care nu au răspuns solicitărilor soţilor Vaida. Cu aceste puţine excepţii, volumul de faţă este o oglindă a zeci de ani în care Maramureşul a oferit tuturora muzică de calitate, cântăreţi, compozitori, interpreţi care aduc cinste acestor locuri. 

Reporter: Fiecare carte are o poveste în spate. Care este povestea Volumului „Maramureşul Muzical”?
Simion şi Lotica Vaida: Prin căsătorie ne-am asociat şi la o muncă comună în domeniul muzicii. Am condus amândoi formaţii corale. Eu am cântat în cor, am făcut şi muncă de dirijor. Am făcut Şcoala Populară de Artă, clasa de canto. În acest fel, profesiei lui (Simion Vaida n.red.) s-a adăugat pasiunea mea. Am dirijat coruri, am cântat. Am scris mai multe volume.

Rep.: Acest volum a necesitat o cantitate mare de informaţii. Cât a durat scrierea lui?
Simion şi Lotica Vaida: Au fost peste 10 ani de muncă. Cartea s-a născut dintr-un proiect stârnit de dragostea de muzică, de cunoaştere, de colegi, prie­teni. Ne-am propus menţionarea mara­mu­reşenilor într-un album-dicţionar muzical. Am avut în vedere realizările, contribuţiile per­sonale importante, în­semnătatea acti­vităţii în orice gen de muzică. Am dorit şi dorim să păstrăm Baia Mare ca oraş cultural, muzical şi tradiţiile Maramu­reşului vii pe orbita artistico-muzicală.

Rep.: Este un volum care cuprinde „totul”?
Simion şi Lotica Vaida: Este un volum care, posibil să aibă şi unele scăpări. Nu am făcut o selecţie preferenţială, nu am avut înţelegeri, totul a fost bazat pe documente, pe arhive, pe mărturii. Acceptăm orice îndreptăţită părere, de oriunde ar veni. Altfel, dacă am fi cre­zut că e completă, că e perfectă, cartea nu ar mai fi apărut. Poate cineva va completa cu ce nu am reuşit noi să fa­cem.

Rep.: În toate genurile muzicale abordate de dumneavoastră, care ar fi cel mai important în Maramureş?
Simion şi Lotica Vaida: Desigur, muzica populară, tradiţiile maramureşene sunt cele mai cunoscute. Dar şi muzica corală, corurile ţărăneşti, în special, sunt cunoscute. De exemplu, corul băr­bătesc din Finteuş.
Şi mai este muzica uşoară, folk… Dar muzica populară este cea mai repre­zentativă.

Rep.: Ce a determinat apariţia atâtor genuri muzicale, foarte bine reprezentate?
Simion şi Lotica Vaida: Dimensiunea muzicală a Maramureşului a sporit în contextul înfiinţării unor instituţii de profil, sau generic, culturale. Aportul dascălilor de specialitate, al oamenilor de vocaţie şi cu temeinică cultură este hotărâtor. Şcolile de muzică de stat şi private, la Baia Mare şi Sighet. Liceul de Artă din Baia Mare (fondator Ecaterina Vida), Şcoli Populare de Artă, Ansamblul Profesionist Transil­vania, Teatrul Dramatic, Centrul Crea­ţiei Populare, au oferit cadrul propice pentru descoperirea, formarea şi afirmarea unor talente, interpreţi, spe­cialişti şi amatori în muzica populară şi cultă, în muzica uşoară şi folk.

Rep.: Cui se adresează această carte?
Simion şi Lotica Vaida: Cartea este dedicată individualităţilor artistice muzicale consacrate pe variate paliere, începând cu jumătatea secolului al XIX şi până în prezent. Oricât de mare ar fi fost dorinţa de cuprindere exhaustivă, realizarea ei s-a redus la posibilităţile de informare, la identificarea izvoarelor şi surselor de documentare.
Hotărâtoare au fost contribuţiile, aportul în domeniu.
Modalitatea în care am elaborat fişa de prezentare a personalităţilor a fost o decizie îndelung cumpănită. Am evitat stilul narativ, pe cât posibil, în favoarea structurării datelor după itemii specifici lucrărilor de acest gen.

Rep.: Unde se situează, din câte aţi observat în urma informaţiilor culese, Liceul de Artă din Baia Mare?
Simion şi Lotica Vaida: Este acolo sus. Este unul din Liceele performante din ţară. Multe personalităţi au plecat de aici, în toată lumea.
Rep.: Revenind la muzica corală, mai are succes? Mai este ascultată, mai merge lumea la spectacole de acest gen?
Simion şi Lotica Vaida: Nu mai este ca înainte de 1989, dar muzica corală are un public stabil. Sunt cunoscătorii acestui de gen de muzică, cei care merg, în general, şi la spectacole.

Rep.: De ce acest gen muzical nu are trecere printre tineri? Astăzi, tinerii ascultă manele, muzică de dans…
Simion şi Lotica Vaida: Credem că prin­cipalul motiv pentru această situa­ţie este scoaterea din programa şcolară a orelor de muzică. A fost o greşeală! Când ai o oră pe săptămână de muzică, copiii nu cântă, nu au cor…

Rep.: Să subliniem, ce ar trebui să facem, în primul rând, pentru a opri declinul…
Simion şi Lotica Vaida: Educaţia! Educaţia în şcoli şi educaţia părinţilor. Copiii îşi văd părinţii cum se îmbracă, cum se comportă, ce muzică ascultă şi aşa vor face şi ei. Este importantă şi educaţia părinţilor.
Apoi, ar trebui programe culturale la televiziuni. La televiziunea naţională. În Bulgaria au programe educative extraordinare, pentru tineri, pentru părinţi. Sunt învăţaţi cum să se comporte, cum să se comporte în societate, au o mişcare corală extraordinară.

Rep.: După atâta osteneală, ani de studiu şi redactarea unei lucrări monumentale, cum vi se pare Maramureşul?
Simion şi Lotica Vaida: Maramureşul este el însuşi un cântec. E muzica îngâ­nată de ape, doinită în cele patru ţări: Codru, Lăpuş, Chioar, Maramureşul Voievodal. În armoniile lui este sincretism, ritm de viaţă, de plai, de dor şi de biruinţă, de credinţă. În care răsună ecourile scrise pe portativele vârstelor biologice şi profesionale, de aceia care s-au ivit şi au ostenit aici sau care plecând, au găsit în spaţiul planetar sensuri şi direcţii înnoitoare pentru afirmare şi consacrare.

O carte de bună și demnă memorie culturală
 

În trecut se spunea, mai mult în stil de prevestire, că în mâinile acelui om condeiului îi va ședea bine odată! Acum, în fața acestei lucrări monumentale, pot să rostesc din preaplinul certitudinilor consolidate prin lectură, că autorilor li se potrivesc perfect „meseria” și pasiunea de a scrie. Căci, jucând rolul de cronicari ai timpurilor trăite și completând aceste eforturi cu o documentare încărcată de spiritul acribiei, Simion și Lotica Vaida reușesc să ne aducă din sinuosul univers al drumurilor Mnemosinei ceea ce ar putea fi interesant vectorial pentru Istoria Armoniei în Maramureș.
Metodologia aplicată de cei doi cercetători e simplă în structură, dar amplă la făptură. Simplă, deoarece dintre cei încă trăitori au fost alese figurile cele mai „răsunătoare” și mai reprezentative, iar pentru cei înveșniciți sita valorică este deja bine configurată. Voi asemăna, însă, hărnicia acestor cronicari-scormonitori cu o ritualică închinăciune. Căci, spun marii mărturisitori, există o poziție privilegiată pentru cei ce se îndeletnicesc cu astfel de „lucruri sfinte” cum sunt cele care privesc istoriile. O poziție în care memoria se înșiruie corect, dacă cel ce reflectă stările de lucruri cade în genunchi în fața lor! De apreciere, de admirație, de iubire, de extraordinar, de misterios…!

Este o carte adevărată, de bună și demnă memorie culturală. Memorie activă, actuală sau retro, responsabilă, neumbrită de falsități, escaladând dificultățile de documentare prin fiorul zilnic al materialului nou de lucru. O știre de ici, alta de acolo sau de dincolo, o corectare, o ajustare de informație eronată, un gând adventiv consolidând firesc verticalitatea fiecărui „personaj” conduc în final la un mozaic complex și sofisticat, apt să poarte eticheta nobilă de laudator temporis acti (elogiator al timpului de odinioară), așa cum erau gratulate astfel de eforturi în vremurile bune în care pecețile prețiozității se „aplicau” în limba latină.
„Maramureșul muzical” este nu doar un dicționar al unor performeri într-un domeniu atât de elevat și iubit. Cartea joacă, în plus, rolul de ghid însoțitor pentru călătorii romantice, dar neromanțate, pe cărările fascinante ale armoniilor ce au însoțit ab incunabulis (din leagăn, de la începuturi) acest ținut mirabil și admirabil. Este, apoi, o carte de citire, pentru cei care învață să buchisească părți din universul fanteziei muzicale. Și o carte de iubire ce panoramează cu sensibilitate evoluții de existență semnificativă pentru orizonturile culturale bine temeluite într-un cronospațiu magic.
    O scânteie de gând a animat două spirite celeste și a pornit la lucru temeinic doi profesori de scripta manent. Melodiile zboară, partiturile rămân! Și mai rămâne în noi, chiar peste ani, vibrația unui cânt sau a unui viers cântat, ceea ce ne face să fim mai atenți cu memoria noastră, mereu înfruntată și confruntată cu selecții și ștergeri, de regulă, involuntare. Vibrație care, în fapt, ne pregătește subtil, dar temeinic, pentru însușirea unei limbi noi. E limba armoniilor divine ce are un singur cod și-o singură menire. Să-i facă pe oameni mai buni, mai deschiși la suflet, mai înflăcărați către viață, mai luminați spre orizonturi. – Dr. Teodor Ardelean
 

„Ceea ce surprinde, de la prima vedere, în această Enciclopedie a profesorilor Simion şi Lotica Vaida este imaginea globală a fenomenului muzical artistic prin care parcă respiră spiritul unei zone hărăzite de Dumnezeu pentru arta sunetelor, pulsul viu al creaţiei populare se leagă de natura acelor locuri încântătoare.
Autorilor Simion şi Lotica Vaida, care au adunat în aceste pagini strădaniile unor personalităţi demne să ilustreze cultura muzicală a Maramureşului, trebuie să le fim recunoscători pentru imensa muncă de culegere, sistematizare şi oglindire a unui material documentar care zăcea ascuns în patrimoniul spiritual naţional. Lexiconul biobibliografic Maramureşul muzical, departe de a fi doar o carte de vizită a unui ţinut de încântătoare zonă turistică, reprezintă o piatră de temelie pentru un viitor panteon al culturii seculare naţionale.”
prof. univ. dr. Viorel Cosma