• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 28 Februarie 2021

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 29 Iunie , 2015

Mafiei de pretutindeni: Jos laba de pe Casa Tineretului Baia Mare!

Casa Tineretului din Baia Mare a ajuns o ruină din cauza indiferenţei celor care au condus acest judeţ, această ţară, timp de zeci de ani. Există explicaţii, ba chiar o bază juridică pentru permutările făcute în decursul anilor. Dar rămâne vina de a nu vedea că măsurile luate nu sunt corecte şi unul dintre cele mai importante imobile ale oraşului se degradează şi a devenit un cuib al mafioţilor ce au dorit să se îmbogăţească pe banii poporului, ca să folosim o exprimare plastică ce ne aduce aminte de perioada de dinainte de 1989. În 2015 sunt în continuare procese prin care o autoritate a judeţului încearcă să mai salveze ceva dintr-o clădire emblematică.

 
 

După Revoluţie, prin L150/ 1990 au fost înfiinţate, la nivel judeţean, Fundaţiile pentru Tineret, persoane juridice de utilitate publică, care au preluat fostul patrimoniu al defunctului UTC. În Baia Mare, acest patrimoniu a fost constituit din Casa Tineretului, la vremea respectivă unul dintre imobilele-bijuterie ale oraşului. Această mişcare s-a făcut cu largul concurs al lui Petre Roman, parlamentarul ce acum nu are nici o treabă cu porcăriile făcute în cei 25 de ani.

Important este şi faptul că unul dintre cei care au lucrat, au luptat pentru legea Fundaţiilor pentru Tineret este Mircea Cătană, actualul şi „tânărul” preşedinte al Fundaţiei maramureşene. Este importantă această menţiune, deoarece acum, după 25 de ani, putem spune că Mircea Cătană a luptat pentru mai binele lui şi vom vedea de ce spunem acest lucru în materialul acesta, dar şi în altele ce vor urma.

 

GAZETA de Maramureş a scris despre porcăriile de la Casa Tineretului, a solicitat de multe ori luarea unor măsuri, a dorit să ne luăm înapoi Casa ridicată din bani publici şi cu o destinaţie clară: activităţi pentru tineri.

Trecem peste perioada acelor ani tulburi în care multe s-au făcut şi desfăcut, amintind doar că în 1992, între Fundaţie şi firma lui Marian Marchiş (ultimul prim-secretar al UTC Maramureş), SC Casa Tineretului S.R.L. a fost încheiat un contract de asociere pentru spaţiile de la subsol, parter, restaurant, terasă etc., respectiv spaţiile de alimentaţie publică. În decursul anilor care au urmat, în aceste spaţii au avut loc fel şi fel de activităţi, aşa-zise pentru tineri. Ba Bingo, ba discotecă, pe latura din faţă s-a dat în închiriere spaţii pentru o reprezentanţă de firmă. Potrivit contractului de asociere, Marchiş plătea o anumită chirie şi utilităţile (curent, încălzire…).

Aceasta a fost situaţia care a generat o mulţime de probleme. Încercăm să explicăm cititorilor noştri ce se întâmplat.

 

După momentul Revoluţiei, un grup de tineri a cerut celor care conduceau România, prin haosul creat, împărţirea patrimoniului fostului UTC către Fundaţii judeţene, care s-au înfiinţat precum ciupercile după ploaie prin toată ţara. Desigur, Roman, foarte darnic cu întregul patrimoniu al României (vezi industria), a semnat şi a început jaful capitalist!

În Maramureş a mai rămas de împărţit Casa Tineretului, deşi ar mai fi fost unele imobile, chiar şi active mobile de care nimeni nu vorbeşte, nu vrea să vorbească.

Casa Tineretului nu putea fi „palmată”, aşa că a fost trecută la Fundaţia pentru Tineret Maramureş, structură nou creată cu ajutorul mai multor asociaţii de tineret ce apăruseră din entuziasmul revoluţionar. Şi, la un moment dat, Mircea Cătană a revenit în Baia Mare, parcă a fost chiar secretar de stat în ceva minister ce avea legătură cu problemele tinerilor. Revenirea s-a soldat cu preluarea funcţiei de preşedinte a Fundaţiei într-o perioadă oarecare de timp. Desigur, au fost şi contre între tineri, mai mulţi au dorit o felie din acest caşcaval ce nu prea era în atenţia maturilor, ocupaţi cu jaful din industrie, de imobile, de a construi averi trainice pentru ei şi generaţiile următoare din familiile lor. Un astfel de comportament nu părea deplasat, deoarece marea majoritate a populaţiei nu prea ştia ce se întâmplă dar şi deoarece pentru noi, românii, a fi capitalist, atunci, era sinonim cu a face afaceri curate, corecte, în beneficiul comunităţii, a cetăţenilor.

 

După ce Cătană a preluat Fundaţia şi Casa, au urmat o serie de decizii, ca să le numim aşa, prin care situaţia acestei Case a devenit şi mai neclară decât era de fapt.

Prin legea de înfiinţare a Fundaţiilor, acestea preluau patrimoniul fostului UTC şi îl administrau. Prin judeţe s-a ajuns ca acest patrimoniu să intre în domeniu privat şi, pe cale de consecinţă, Fundaţiile să spună că aceste imobile sunt private şi statul nu mai are nimic de-a face cu ele. Altfel spus, o organizaţie alcătuită din câţiva tineri furioşi şi vreo doi-trei care ştiau ce vor au pus mâna pe clădiri super valoroase şi imobiliar, dar şi ca funcţiune.

Fundaţia nu avea fonduri din care să se poată susţine şi a trecut la măsuri „organizatorice”. A apărut asocierea cu Marchiş, un act ce ne demonstrează că foştii activişti de partid au căzut în picioare, s-au reorientat rapid spre economia de piaţă în care ei erau mari cunoscători şi au prosperat financiar, mai ales. Am încercat să găsim activist de partid sărac sau în funcţii cu salarii mici, nu am găsit, iar povestea Casei Tineretului poate fi o explicaţie pentru cine a preluat această ţară după 1989.

Întotdeauna ne-a mirat atitudinea lui Cătană, de ce a acceptat o asociere cu un fost activist, adică un om care nu avea experienţă în alimentaţia publică, iar răspunsul l-am primit peste ani. Într-una din întâlnirile avute pe subiectul Casa Tineretului, Mircea Cătană ne-a spus că el doreşte să iasă la pensie de pe funcţia de preşedinte al Fundaţiei pentru Tineret.

Anii au trecut şi cei doi s-au certat, Marchiş nu a mai plătit utilităţi, chirie etc. Au început procese nenumărate. Au intrat în dispută şi Primăria Baia Mare şi CJ Maramureş cu cei care au condus la vremea respectivă. Toţi se certau cu toţi şi aşa au trecut anii. Nu deranja pe nimeni că de mult timp în Casa Tineretului nu mai aveau loc evenimente pentru tineri, iar discotecile în care veneau tot felul de dubioşi nu pot intra în categoria evenimentelor pentru tineri.

 
Situaţia actuală
 

Şi aşa, din proces în proces, s-a ajuns la un pas de falimentul Fundaţiei, dar şi la dărâmarea imobilului, una dintre cele mai deprimante clădiri din Baia Mare.

Vă vom prezenta în continuare ce s-a întâmplat din 2012 până acum, cu menţiunea că şi în acest an firma SC Casa Tineretului, condusă de Marchiş, mai are înfăţişări în procesele cu Fundaţia pentru recuperarea unor fonduri considerate ca investiţii (ha,ha, ha!).

O primă constatare ar fi că această Casă a Tineretului nu poate fi distrusă din cauza datoriilor acumulate de Fundaţie. Cătană şi ai lui au gestionat foarte prost „averea” şi, în 2012, aveau o datorie de peste şase sute de mii lei către bugetul statului. Din acest motiv s-a cerut insolvenţa salvatoare (acesta este un subiect care probabil va fi tratat separat n.red.).

Consiliul Judeţean Maramureş a luat act de cererea de insolvenţă şi a acţionat în consecinţă. În baza L242 a avut temei legal să constituie prin hotărâre de CJ o comisie de supraveghere şi verificare a activităţii Fundaţiei. S-a constatat dizolvarea de drept a acesteia. Legea permite, în momentul în care se constată management defectuos, dizolvarea de drept. Dar şi în situaţia în care nu este management defectuos, dar sunt mari datorii, se poate ajunge la aceeaşi finalitate, dizolvarea. S-a adoptat această hotărâre de către comisia constituită de către CJ, în componenţa prevăzută de lege. Unul de la finanţe, unul de la prefectură, unul de la CJ şi un membru al Fundaţiei (care nu s-a prezentat). Dar legea nu cere unanimitate!

Tot L242 prevede ca în situaţii de dizolvare a Fundaţiilor, patrimoniul acestora să intre în patrimoniul judeţului.

Cam acestea au fost hotărârile luate de către autoritatea judeţeană, hotărâri care au fost atacate în instanţă de către Fundaţia lui Cătană.

Au urmat doi ani de înfăţişări, amânate din varii motive. În 2014, Fundaţia formulează o excepţie de neconstituţionalitate, iar instanţa a suspendat procesele pe rol până ce Curtea Constituţională se pronunţă la această excepţie (este vorba de Ord. 166/2002).

Procesul a durat vreo şapte luni şi, recent, s-a dat sentinţa definitivă. Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fundaţie.

În urma acestei sentinţe, cele două procese aflate pe rol, cu privire la dizolvarea şi trecerea patrimoniului Fundaţiei în patrimoniul judeţului, vor fi reluate. Primele înfăţişări vor fi, probabil, în septembrie, după vacanţa judecătorească.

 

Dar subiectul nu este epuizat. În cercetările noastre am văzut că nici procesele cu firma lui Marchiş nu s-au încheiat, adică fostul activist UTC continuă bătălia pentru o „felie de halcă” din ceea ce a fost Casa. Vom reveni, cu siguranţă!

 
 

ÎNTREBAREA ŞI SCENARIUL GAZETEI

 

Este adevărat că s-au făcut lucrurile în aşa fel încât să se intre în insolvenţă (Fundaţia) şi operaţiunea este aproape finalizată?

Apoi ar urma direcţionarea acestui subiect înspre o anumită zonă de interes din oraş, după care ar fi urmat vânzarea imobilului, astfel încât cineva să facă un ban, doi bani, mulţi bani…

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.