Mă tot mir / Se poate şi mai rău

În fiecare început de an pornim cu ideea că mai rău şi mai prost de atâta nu se poate. Culmea este că fiecare an ţine să ne contrazică. Se poate. Prestaţia ăstora care ar trebui să ne reprezinte interesele e edificatoare în acest sens.

Aflată cu ceva treburi pe la Bruxelles (cam ce ar trebui să facă ea acolo încă n-a aflat, dar are vreme, căci vorba tătucului, „e doar un copil”), Elena Băsescu a zis o vorbă mare: „Ponta şi ai săi să bage la cap că UE ne sancţionează dacă îi apără pe corupţi”. Că o să ne sancţioneze UE, în varianta presupusă de duduie, este probabil şi nici n-ar trebui să ne plângem, dar mi se pare incredibil ca această avertizare să vină taman de la Elena, o tută oarecare, cu mari probleme legate de corupţie în familie şi în partid.

După spargerea USL, ne-am trezit că UDMR apare pe turnantă ca să se cocoaţe din nou la guvernare. Aflat pe la Târgu Mureş, Kelemen Hunor, preşedintele organizaţiei ăsteia care nu pricep de ce nu se înregistrează nici astăzi ca partid, a afirmat că UDMR este „o limbă a cântarului” în actuala situaţie politică şi că depinde de reprezentanţii ei dacă vor şti să recunoască şansele momentului. Un fel de limbă a fost mereu UDMR, de cele mai multe ori de lemn. După ce s-au aflat la putere atâta vreme, cu oricine şi de câte ori s-a putut, plângându-se mereu de “moştenirea grea a guvernării trecute”, udemereştii s-au trezit, dintr-o dată, că vremea limbii a venit din nou pentru ei. Cine zicea că nu se poate mai rău?

În fine, Tăriceanu s-a trezit că nu-i mai place în PNL şi s-a hotărât să-şi facă un partid propriu, unul care o să se numească Partidul Reformator Liberal. Aşa ceva încă nu am avut în toată istoria noastră şi n-am auzit să fi existat vreodată altundeva, cu toate că e posibil ca prin oareşceva republică bananieră să se fi născut vreun Tăriceanu. Călin Popescu e total rupt de realitate. Dovada e ce zicea el mai încolo, după ce a anunţat înfiinţarea noului partid: cică ia în considerare o candidatură la prezidenţiale, convins fiind că o să-l învingă pe Crin Antonescu în turul al doilea.

Dacă Tăriceanu crede că PSD o să-l susţină în campania asta, înseamnă că, în cazul lui, ruptura de realitate e doar vârful aisbergului. Diagnosticul real demonstrează că se poate şi mai rău.