Mă tot mir / Schimbarea salariilor şi a aritmeticilor

Ce-mi place mie cel mai mult la tehnocraţii ăştia este faptul că se pricep la calcule, io având mereu o admiraţie nemăsurată faţă de pricepuţii la aritmetici. Acuma s-o pus tehnocraţii să calculeze ceva măriri de salarii pentru bugetari, da’ nu prea cred că le-o ieşit bine. Zic şi io, ca omu’ care nu se pricepe la geometrie, da’ înţelege puţin din calculele astea diferenţiale.

Ăştia a lu’ Cioloş o ajuns la concluzia matematică că un lector universitar cu trei ani vechime va avea un salariu cu patru milioane lei vechi mai mare decât un lector universitar cu zece ani vechime în câmpia muncii. Ceva nu-i bine. Ori o greşit cioloşienii, ori s-o schimbat aritmeticile. Pe vremea mea, trei era mai mic decât zece şi cred că situaţia asta era similară cu cea din vremea lui Pitagora. Poate chiar mai de dinainte, din paleolitic de-a dreptul, numa’ că ăia nu stăteau să socotească, chiar dacă, la nivel empiric, realizau că trei mamuţi îs mai puţini decât zece.

Io nici nu-s aşa de supărat din cauza greşelilor astea, pentru că trag nădejde să greşească şi în favoarea mea, ca să nu fiu obligat să-mi schimb locul de muncă, c-am auzit că sunt alte locuri de muncă foarte bine plătite. Cu sporuri corespunzătoare. La grecii care se plâng de-o vreme şi pe care-i plânge lumea că o duc greu, există sporuri de-ţi vine să-ţi faci cruci ortodoxe cu toate mâinile şi cu toate picioarele pe care le ai. Au spor pentru prezentarea punctuală la serviciu (310 euro pe lună), spor de folosire a faxului (870 de euro pe lună), spor pentru folosirea restaurantului la locul de muncă (120 de euro pe lună), spor pentru spălarea mâinilor (420 de euro pe lună) şi spor pentru încălzirea motorului maşinii (690 de euro pe lună). La ultimul spor aş putea renunţa, că io-s colduş şi n-am maşină.