Mă tot mir / Om politic şi om de stat

Un fost director al serviciilor franceze de spionaj, Alexandre de Marenche, trecut la pensie şi ca urmare plin de înţelepciune, că-n perioada cât a fost activ n-a avut parte de privilegiul ăsta, zicea următoarele: „Unul dintre cele mai preţioase lucruri pe care le-am învăţat în viaţă este diferenţa dintre un om politic şi un om de stat, şi anume: numai omul de stat suportă veştile proaste. Omul politic se teme de ele. Aşa se face că există puţini oameni de stat. Un om politic este mai degrabă un negustor de veşti bune. Nu ştiu dacă vede viaţa în roz, dar, prin promisiunile sale demagogice şi alte mijloace, încearcă să-l facă pe alegător să creadă că viaţa este roz. Omul de stat, la prima ocazie, când conştiinţa i-o dictează, promite sudoare, sânge şi lacrimi...”

Francezul ăsta habar n-are că există şi o altă lume decât cea în care trăieşte el. O fi condus el serviciile de spionaj, dar se pare că nimeni nu i-a spus că, în România spre exemplu, omul politic şi omul de stat convieţuiesc bine şi mişto în acelaşi organism, fără să se incomodeze, precum trăiesc împreună parazitul şi gazda acestuia. La noi, omul politic nu-i una şi omul de stat alta. Cele două noţiuni se suprapun şi formează un întreg, chiar dacă, în funcţie de perioada traversată, una dintre acestea este dominantă.

În perioadele electorale, la animalul biped şi dornic de putere de sorginte românească prevalează caracteristicile omului politic. Imediat după câştigarea puterii, creatura amintită îşi schimbă caracterul, trăsăturile dominante ale acestuia devenind cele ale unui om de stat, omul politic rămânând puţin în umbră. Aşa se face că, mereu, omul politic promite orice, chiar şi realizarea imposibilului. Convieţuind în acelaşi organism cu omul politic, omul de stat vine, după câştigarea alegerilor, în faţa alegătorului care nu mai pricepe nimic şi-l anunţă că situaţia nu e chiar aşa de roz şi că e nevoie de sudoare, sânge şi lacrimi.

Alternarea asta la putere a trăsăturilor omului de stat cu cele ale omului politic e ciclică, schimbările intervenind, aşa cum am mai spus, în funcţie de perioadele electorale traversate. Încă ceva, foarte important: animalul ăsta ciudat, omul politic-omul de stat e inteligent! Spre diferenţă de cei care-l votează...