Mă tot mir / Nici măcar în post

Îmi place din ce în ce mai mult Patriarhia Ortodoxă Română. În postul Paştelui, oamenii de la respectiva instituţie s-au apucat de numărat şi autentificat oase de sfinţi şi sfinte, ceea ce nu-i un lucru rău. Să ştim şi noi ce ţucăm, de câte ori şi în ce poziţie. Bun! Treaba asta îmi place.

Dom’le, da’ de ce numa’ io am aşa mare respect pentru deciziile luate de instituţia amintită? Ai lor de ce se trag pe cur, la o adică? În 2008, Sfântul Sinod lua o hotărâre de maximă importanţă pentru nărod sau norod şi ţară. Ziceau, hotărau şi dădeau în scris oamenii ăia cu maşini musai negre, foarte scumpe şi cu termopane că nu-i voie ca vreun arhiereu, preot sau monah să facă politică, să fie membru al vreunui partid, să susţină orice candidat al oricărui partid politic şi, în general, să participe la orice activitate cu tentă politică, mai ales de aia care susţine vreun candidat în campanile electorale. Care or fi şi-or veni, nu-i nicio problemă, că răul vine, nici nu trebuie să-l aştepţi.  

Măi, frate, păi pe ăştia, oameni îmbrăcaţi în negru, ortodocşi, dreptcredincioşi, sfinţiţi, nu-i trăzneşte niciodată? Nici măcar nu îi bântuie frica niciodată? Că nu tare puşcă hotărârile Sfântului Sinod cu punerea în practică a a respectivelor hotărâri. Iote, examplu: un fel de pulifrici care vrea să ne reprezinte în Parlamentul European, ceva Iulian, da’ nu Apostatul, altfel îl cheamă (şi noi regretăm că nu se duce) a strâns, cu ajutorul preoţilor, nenumărate semnături pentru ca să se ducă el la Bruxelles.

Acuma io nu ţin neapărat să-mi fac păcate în postul Paştelui, că îmi fac destule în restul timpului, da’ ce falusul meu are treabă Biserica cu oligofrenul ăsta? Specimenul vine din altă eră, din alt timp, din alt sport decât cele practicate de oameni, din altă ligă. N-are ce căuta printre noi. Individul e medieval aplicat. Crede că rostul femeii e să stea la cratiţă (aicea o să ne strice puţin apele cu nemţoaica obişnuită să se joace de-a premierul şi cu englezoaica aia cu coroană), că homosexualii trebuie eliminaţi (aicea o să aibă oareşceva probleme cu nişte europarlamentari care s-au declarat homocuşi) şi că Dumnezeu hotărăşte câţi copii o să aibă el. Lucrurile sunt puţin mai complicate, nu-i chiar aşa de simplu şi de ortodox, nici măcar în post…