Mă tot mir / Nevinovăţia deliormană

Din când în când, oamenii se simt obligaţi să-şi afirme solidaritatea cu alţi oameni, respectiv femei, că de aia conducerea PSD a luat hotărârea să facă zid în jurul Rovanei Plumb şi a ăleilalte cucoane, Sevil Shhaideh, acuzate de procurorii DNA că au scos insula Belina (287 hectare) şi braţul Pavel (45 hectare) din bazinul hidrografic al Dunării, le-au trecut în admini­strarea Consiliului Judeţean Teleorman, care consiliu le-a trecut repede-repejor în administrarea unei firme private, adică Tel Drum. Mai frumos e faptul că, în momentul în care insula şi braţul au fost închiriate pe o perioadă de zece ani firmei respective valoarea lor de inventar era de un leu. 
Asta e firma despre care toată lumea zice că e a lui Dragnea, numai însuşi Dragnea zice că nu-i a lui, ba mai mult, nici nu are vreo legătură cu ea. O legă­tură tot trebuie să existe, din moment ce acţiunile firmei sunt deţinute de şoferul lui Dragnea, şofer care se dovedeşte un om de afaceri de mare succes, Tel Drum primind până acum 152 de contracte cu statul, în valoare de 368.000.000 de euro. Te şi miri cum de mai poate fi ăla şofer cu aşa o cifră de afaceri importantă.
Cât de răi şi de invidioşi pot fi unii! Păi ce dacă şi-a luat şi Dragnea o insulă şi un braţ al Dunării? El n-are voie să meargă la un pescuit de răpitor, că am înţeles că acolo îi place mult să meargă la pescuit? Şi ce au procurorii cu muie­rile astea două? Că la pescuit e nevoie de o montură eficientă de plumb ca să scoţi ceva ştiuci, plumb, adică Rovana Plumb. Şi era nevoie şi de Sevil Shhaideh, care-i tătăroaică, pentru că afacerea se petrece în Teleorman, care vine de la cuvântul cuman deliorman, în traducere „pădurea nebună”.
Acuma se străduiesc şi slujitoarele de casă ale lui Dragnea şi ajutoare ale respectivului în pescuit în ape tulburi să-l scoată basma curată pe marele lor şef. Rovana zice că toată treaba e o făcătură politică şi reprezintă un atac la adresa Guvernului şi la PSD. Despre demisie, nici nu poate fi vorba, ambele două considerându-se nevinovate. Plumb a mai zis-o şi pe aia grea: „Nu consider că trebuie să demisionez, mai ales că întotdeauna m-am gândit la România”, declaraţie care pute a peşte mai ceva decât o cherhana. Una pe lângă care, aflat în trecere, un orb ar saluta respectuos, crezând că trece pe lângă Rovana Plumb şi Sevil Shhaideh.