Mă tot mir / Nemişcarea populară

Nu ştiu alţii cum sunt, da’ pe mine mă scapă să-mi fac o fundaţie. Imboldul ăsta mi-a venit după ce Udrea a pierdut alegerile în PDL şi după ce preşedintele Băse s-a smiorcăit la teve de ciudă că nu-l mai ascultă căţeii din partid şi s-au dat pe lângă buldog. Imediat s-a trezit din somnul cel de moarte Cristi Diaconescu, zorit nevoie mare să-i facă lu’ Băse o fundaţie, ca să aibă omul o jucărie nouă, că aia veche s-a stricat. Cică la noua găselniţă băsesciană îi zice „Mişcarea populară”.

Din câte am priceput io, pe lângă fondatorul Cristi, mai există deja un membru al fundaţiei, un alt consilier prezidenţial, stupidul ăla de Sebastian Lăzăroiu. Pe care l-am şi văzut pe sticlă explicând ce este, ce vrea şi cu ce se mănâncă „Mişcarea populară”. Din păcate, Sebucu ăsta e mai prost decât statutul fundaţiei, care-i foarte prost.

După o zi, a apărut şi Băse într-o emisiune televizată şi confuzia a crescut şi mai tare. Prezidentul zicea că fundaţia asta e ideea lui, da’ că nu o să se implice în dezvoltarea ei. Cu două zile înainte, consilierii lui Băse susţineau că ei au gândit înfiinţarea fundaţiei, de unde rezultă că neapărat cineva minte, da’ şi cu asta m-am obişnuit.

De fapt, nici nu mă-ntere ce vor ei să facă şi care dintre ei e mai mare mincinos. Io mă bucur că mi-au dat oamenii o idee, respectiv să-mi fac şi eu o fundaţie, pe care deja am botezat-o „Nemişcarea populară”. În afară de mine, care-s membru fondator şi preşedinte, deja am primit două adeziuni, respectiv o prietenă de-a mea vrea să se înscrie şi-l aduce şi pe mâţul ei, că şi ei au animalele lor. Da’ a nost’ îi mai frumos şi toarce, pe când Sebucu lor e mai urât şi mârâie.

Nu că aş vrea să le fac concurenţă, da’ la fundaţia mea o să vină mai mulţi, că la români le place mai mult nemişcarea decât mişcarea şi, har Domnului, am cunoscut şi unguri puturoşi, că de vorbitorii de romanes nici n-are rost să mai vorbim. În plus, statutul nostru e foarte simplu şi cu un mesaj la fel de simplu pentru omul de rând: nu ne propunem nimic şi nici n-o să facem nimic, ceea ce înseamnă că suntem mai utili ţării decât ei. Că ăştia cum fac ceva, cum strică...