Mă tot mir / Mai bine

Mare dispută s-a declanşat în vremea din urmă între ăia care afirmă galeş că treaba asta nu trebuie urlată cât te ţin bojocii, ca să nu te scuipe electoratul în cavitatea bucală, că e bine ca preşedintele, premierul, miniştrii, şefii serviciilor secrete şi alţi barosani să aibă salarii mai mari şi ăia care urlă din toate foalele că ba nu, nu e bine de nici o culoare. Şi la treaba asta cu salariile chestiunea e oareşcumva relativă.

Pe nimeni nu miră faptul că suntem pe primul loc în ceea ce priveşte discrepanţa dintre veniturile politicienilor şi cele ale cetăţenilor de rând. Spre diferenţă de state cât de cât normale la cap, adică la ăia care le conduc, la noi lucrurile nu-s aşa de simple. Capu’ la noi este, probabil, nu foarte sănătos, de unde şi vorba că de acolo începe împuţiciunea.

În vreme ce ai noştri politicieni îşi votează mărirea salariilor, ai lor, ai celor care trăiesc în ţări normale, şi le reduc. În Franţa, preşedintele şi premierul au salariile reduse cu 30%, încă din 2012, an în care şi-au început mandatul. Treaba asta cu reducerile funcţionează şi la monarhişti, nu numai la republicani. Noul rege al Spaniei a decis să-şi reducă salariul cu 20 de procente, iar batavii au cerut reducerea cu peste 60% a şefului familiei regale olandeze.

Iarăşi mă întorc şi zic că treaba asta cu salariile e oareşcumva relativă. Par de-un examplu, cel mai al dracului şef de stat din lume, Barack Obama, are un salariu de patru ori mai mic decât premierul din Singapore. Păi, asta-i treabă? Ca să nici nu mai pomenesc, că mă şi umflă plânsul de atâta nedreptate, de faptul că preşedintele Chinei primeşte de 65 de ori mai puţini bani decât premierul singaporez. Şi asta după ce ultimul amintit şi-a redus salariul cu 37%, în urma presiunilor electoratului. Nu-i vorbă, că şi preşedintele din Africa de Sud are un salariu de şase ori mai mare decât preşedintele chinez, care, remarc cu ochii puţin mijiţi, are viaţă grea şi o multitudine de electorat de hrănit. Chinezul câştigă mai puţin decât premierii din India şi Brazilia, da’ parcă mai contează...

Io aşa cred: că n-ar trebui să ne intereseze dacă jegoşii noştri o să-şi mărească sau nu salariile, pentru simplul motiv că ei, oricum, câştigă cât vor. Ori din salariu, ori din altceva. Că aşa-s ei obişnuiţi: decât să nu facă nimic pe bani mulţi, mai bine să-şi mărească salariile pentru stat degeaba.