Mă tot mir / Despre fudulii

Am rămas dator şi asta nu-i bine, da’ încerc să recuperez, chiar dacă o fac cu oareşceva întârziere. În urmă cu două săptămâni, la Miercurea Ciuc, a fost înălţat un foarte frumos drapel al României, în prezenţa prim-ministrului interimar Găbiţă Oprea. Nu de alta, da’ fix era Ziua Naţională a Drapelului României. Imediat s-a găsit să comentează un handicapat de la UDMR, idiot pe nume Marton Arpad, care este şi deputat în Parlamentul României!

Cretinul ăsta de Marton Arpad este făcut din acelaşi material împuţit din care a fost croit şi dobitocul de viţel primar al Băii Mari, Istvan Ludescher, ăla de se îmbracă de la pompe funebre, dând mereu senzaţia că pute a hoit. La fel cum bâlbâitul şi agramatul ăsta de Ludescher consideră că e mare bai dacă eşti român, şi că nu-i bine ca ungurii să-şi facă prieteni români şi nici să se căsătorească un ungur cu o româncă, fratele lui în ale prostiei colosale, Marton Arpad, consideră că ridicarea Drapelului României în secuime a fost „un gest neinspirat şi uşor provocator”.

Păi cum dracu’, mă, handicapatule? Adică e corect, e legal, e moral şi e civilizat să arboraţi steaguri ale Ungariei şi ale ţinutului secuiesc pe teritoriul României, da’ să ridici Drapelul României pe teritoriul naţional al României e neinspirat şi provocator? Personal nu mă deranjează dacă în secuime îşi ridică amărâţii ăia câte un steag pe fiecare grajd în care locuiesc, clădire publică, casă, coteţ ori budă din fundul curţii, da’ n-are cum să nu mă irite dobitocia unuia ca Marton Arpad.

Pulică frânaru’ ăla, care ar trebui dat afară din Parlamentul României cu şuturi în ce are el mai inteligent, adică în cur, mai zicea că UDMR nu a fost înştiinţată în mod oficial de această ceremonie. De obicei, prostia nemărginită e însoţită de o fudulie pe măsură. Fudulia are aici sensul de îngâmfare, obrăznicie, sfidare, trufie, vanitate, semeţie sau orgoliu şi nu este singularul de la testicule de ceva animal, altul decât Ludescher sau Marton Arpad.

Mă, cretinilor, da’ să cântăm în limba română avem voie? Da’ să vorbim româneşte? Putem face chestiile astea şi fără să vă înştiinţăm oficial pe voi?   În ce ţară se mai poate petrece aşa ceva?

Dacă în Franţa un parlamentar minoritar de-al lor comenta ceva împotriva arborării drapelului naţional, îi serveau francezii la cină propriile lui fudulii, după care îl puneau să cânte La Marseillaise până îi creşteau fudulii noi. Ca să aibă ce tăia din nou...