Mă tot mir / Decât o lună...

De obosit ce mi-s, foarte probabil că nu mai judec limpede. Nu că aş excela în această activitate nici când îs mai hodinit, da’ orişicât... Osteneala asta fără de margini cere un concediu prelungit şi luat foarte degrabă, că altfel se lasă cu mari supărări. La osteneală omul se supără mai repede decât s-ar cuveni şi la supărare spune vorbe care supără pe alţii. În genere, vorbele astea, chiar dacă adevăr grăiesc, nu le spune nimeni, pentru că-i mult mai uşor să împingi gunoiul sub preş decât să-l mături, să-l iei pe făraş, să-l depui în punga menajeră şi pe urmă să-l duci la tomberon. Chestia cu preşul e mult mai simplă şi observ, ca toată lumea, de altfel, că practica e comodă şi universal valabilă.

E mult mai simplu să te faci că nu vezi, că nu auzi, că nu ştii, că n-ai ştiinţă despre...Şi de ce te-ai băga în seamă, dacă nimeni nu se bagă?

Nu-s porţile maramureşene frumoase? Ba îs! Frumuseţea lor ţine de culoarea diluată în absint a ochilor prefectului? Nu!Şi atunci? De ce mama franţului mă freacă pe mine grija că reprezentantul Guvernoiului în teritoriu se cacă îmbrăcat în faţa unui primar, care şi el ocupă funcţia asta doar vremelnic, că vorba asta din urmă îi place mult prefectului în ultima vreme? De ce? N-am altă treabă?

Nu-i frumos cerul în Baia Mare, atunci când e senin şi nu există nici un nor să-l tulbure? Ba e!Şi atunci de ce nu-mi văd io de treabă, chiar dacă n-am nici o treabă, şi bag de samă cum neveste de deontologi de mâna a doua (nu deontologii, nevestele lor) sug foarte profesional şi profesionist banii publici, suptul fiind singura activitate în care au excelat vreodată? Mă ajută cu ceva să constat chestia asta? Cu nimic! Apropos de deontologi, mă gândesc să fac un amplu documentar cu măreţii deontologi care l-au înjurat de-a lungul timpului pe onor primare şi care (normal că pentru un pumn de arginţi!) acuma îl ţucă în drâmbă.

Dacă toată lumea zice că aşa e bine şi aşa-i frumos, de înjurat înjurând numai pe la colţuri, de ce să mă apuc io de făcut pluta împotriva curentului şi de ridicat colţul preşului? Ce dracu’ mi-o fi venit, bă, frate?

Nu-s frumoase panseluţele în oraş şi nu se colorează ele mai artistic dacă le cântă Ansamblul Transilvania pe scene atent selecţionate? Ba-s frumoase! E clar că io-s defect! O lună de concediu n-a stricat la nimeni niciodată, că supărările vin oricum...