Mă tot mir / Cu emoţia-n gură

Băi, fraţilor, hai să lămurim neşte ches­tii, că aşa nu merge treaba. Adică, ce aveţi cu Popa? Nu vă place că e moldovean sau ce? Păi Spiru Haret nu tot moldovean o fost? Ba da, şi tot mi­nistru la Educaţie o ajuns. E drept că nici moldovenii nu mai îs ce-au fost odată, da’ orişicât. Trebe musai pornit de la o constatare făcută de Petru Creţia, care zicea că pe prost nu te poţi supăra, pentru că unii se nasc proşti aşa cum alţii se nasc cu ochi albaştri. E o chestie de la natură şi pe natură n-are rost să te enervezi, că tot nu rezolvi nimic.

A doua chestie e că Popa-i un tip emotiv, sensibilos nevoie mare şi degrabă văr­sător de vorbe nevinovate, sub formă de dezacorduri, bâlbe şi alte greşeli gramaticale, pe care le pune pe seama emo­ţiilor. Păi ce-i rău în treaba asta? Adică nu ne trebe un ministru mai sensibilos, mai cu emoţia-n gură, mai cu suflet de poet şi inimă de vioară? Ce dacă-i inji­nier cu specializare curentul? Şi ăia e oameni, chiar dacă se asamănă cu câi­nii, adică au privirea intelijentă da’ nu să pot exprima. Aşa-i şi cu Popa ăsta, care e băiat bun, pesedist cu acte-n re­gulă, tă­ie­tor talentat de pamblice sau pambliciuri, că nu ştiu care-i pluralul de la pamblică, prost da’ hotărât şi perseverent.

Valentin ăsta e şi pus pe fapte mari, foar­te mari, uriaşe, colosale şi nemăr­gi­nite. Cum s-a ajuns sinistru la Educaţie, cum a şi dat un ordin bengos, care zice că toţi studenţii trebe musai să urmeze cursuri de etică şi integritate academică. Asta după ce a zis că folosirea ghili­me­lelor atunci când copiezi din ceva cărţi nici nu-i obligatorie, de aici rezultând că şi plagiatul e tot o formă de scriere. Cât de tare-i chestia asta! Să faci parte din partidul condus de jegosul ăla de Dragnea şi să foloseşti cuvinte precum etică şi integritate nu-i de ici, de colo. Trebe să ai tupeu nemăsurat, că altfel
n-ai cum. Este că-i tare Popa? Este! Şi tupeul ăsta amortizează o ţâră şocul provocat de masacrarea limbii române. Care nici nu-i aşa de importantă, dacă stăm să ne gândim. Ştie Popa să schimbe o siguranţă, să puie o priză, să înşurubeze un bec în dulie, ştie ce-i aia o duză? Ştie, bă, ştie, că de aia-i injinier cu curentu’.
Ştie că nu-i bine să bagi cuiu-n priză ori să ţii între deşte firul neizolat? Ştie şi chestiile astea. În rest, tăte-s numa’ vor­be. Care ies stâlcite uneori, din cauză că-s spuse cu emoţia-n gură.