Mă tot mir / Că adică de ce?

E jale mare cu inundaţiile din ultimele zile, subiect care încearcă să concureze problema maidanezilor, proiectul Roşia Montana şi drama siriană. Pentru că astea-s subiectele vedetă, faptul că Ovidiu Silaghi, un fost ministru al Transporturilor, are nişte probleme legate de începerea unei urmăriri penale a trecut oarecum neobservat. Ca orice fost ministru care se respectă, Ovidiu Silaghi e urmărit pentru trafic de influenţă, că doar nu era să fie urmărit penal pentru trafic cu ţigări de contrabandă netimbrate corespunzător.

Povestea pentru care e urmărit penal Silaghi are ceva halucinant în ea. Procurorii DNA susţin că fostul ministru i-a cerut unui anume Nelu Iordache să deschidă, prin compania de transport aerian pe care acesta o controlează, noi rute care să lege aeroportul din Satu Mare de noi destinaţii europene.

Până aici nimic rău în toată cestiunea, că adică de ce să nu zboare lumea în draci dinspre şi înspre Satu Mare? Nefirescul vine din faptul că deschiderea acestor noi rute aeriene trebuia să servească susţinerii campaniei electorale a unei persoane apropiate ministrului Ovidiu Silaghi, respectiv unui fin al acestuia. Parcă nici până aici n-ar fi motive de supărare, că adică de ce să fie rău faptul că în momentul în care un politruc îşi face campanie electorală se dezvoltă transportul aerian? Să-şi facă, dacă se dezvoltă! Dacă povestea s-ar fi oprit aici, procurorii n-ar fi avut de lucru, stăteau liniştiţi şi făceau oareşceva rebusuri, jucau table şi beau cafele. N-a vrut Silaghi să-i lase aşa, fără activitate, şi i-a promis, zic procurorii, lui Iordache, că în schimbul serviciului cerut, el, ca un ministru marcant şi potent, îşi va exercita influenţa şi va stopa rezilierea unui contract, dar şi efectuarea unor plăţi către societatea lui Iordache şi continuarea derulării unor contracte ale respectivei societăţi, chiar în condiţiile în care lucrările efectuate de acestă societate se aflau în mare întârziere.

Pentru aceste mici favoruri, Ovidiu Silaghi ar fi primit, aşa se jură Nelu Iordache, un mizilic de 200.000 de euro. Ovidiu Silaghi a recunoscut că s-a întâlnit cu Nelu Iordache, adus la uşa lui de Remus Şpan, da’ zice că omul de afaceri nu avea la el nici o sumă de bani. Da’ de unde ştie treaba asta? L-a căutat prin jeburi? Oricum, nu cred că aşa se dau şpăgile. Că adică de ce s-au inventat conturile în bănci?