Mă tot mir / Alde Barbu

Partidul ăsta, ALDE, are un individ de care trebuie să scape cu viteza luminii, sau măcar cu viteza sunetului, pentru că oricum insul nu se produce atâta vizual, cât auditiv. Marele senator ALDE Daniel Barbu s-a trezit într-o bună dimineaţa realizând că a trecut ceva timp de când nu a mai produs nici o prostie uriaşă. Ca urmare, individul ăsta cu ochi de peşte, da’ peşte adevărat, de apă, nu din ăla de trotuar, a zis cu vorbe meşteşugit alese că „meseria de politician este mai riscantă decât cea de soldat în Afganistan.”

Pus în faţa acestei informaţii vitale pentru ţară, am încercat să identific câteva pericole cu care se confruntă politicienii români. Şi după o matură chibzuinţă am găsit câteva ameninţări de gradul zero care planează deasupra calotei ucrainene a politicienilor români. Ăle mai mari riscuri vin din faptul că politicianul român este persoană publică şi, ca urmare, are de-a face cu publicul, adică cu oamenii.

Un mare risc, da’ ăsta vine doar din patru în patru ani, e să nu mai fie ales şi de aici vin tot felul de neplăceri: se duce dracului imunitatea, scade pensia specială, se închid nişte conducte prin care se scurg banii direct în jeburile politicianului respectiv, i se ia maşina cu girofar, nu-şi mai poate angaja la cabinet neamurile sau curvele, după preferinţă, nu-l mai salută lumea cu atâta respect şi îl poate năpădi o tristeţe de nedescris.

La doar două zile după ce Daniel Barbu a dat măsura inteligenţei sale prin afirmaţia amintită, patru militari români au fost răniţi în Afganistan. Da’ şi ăsta-i risc? Păi politicanul român riscă mult mai mult; poate îşi luxează glezna pe ceva scări de marmură alunecoase, poate face herpes de la ceva ceafă de porc marinată, poate se leagă de el vreun sifilis rebel, poate cineva are nesimţirea atât de mare încât îl trezeşte în timpul unei şedinţe, poate iese partidul lui de la guvernare şi rămâne fără ciolan, poate intră la guvernare şi el nu prinde nici un post gras, astea-s riscuri, nu minele antipersonal!