Liniştea lui Boitor, neliniştea noastră! Şi invers!

A mai trecut o săptămână, iar la DGASPC Maramureş s-a lăsat liniştea. Nici măcar cu o floare nu a fost tulburat Nicolae Boitor, cel care parcurge ţara în lung şi lat, pentru mai binele copilaşilor!!! Era o ironie amară!

După cele două şedinţe ale Consiliului Judeţean şi Comitet Director, cei mai mulţi cetăţeni responsabili din acest judeţ au înţeles că Nicolae Boitor va fi schimbat din funcţie pe motiv de management defectuos, catastrofal, „incompatibil” cu o astfel de instituţie ce se hrăneşte cu bani de la buget, buget care este format din taxele şi impozitele colectate de la maramureşeni.

Pe cale de consecinţă, cum ar spune un cunoscut politician (acum intrat în adormire), lumea îşi doreşte ca DGASPC să fie condusă corect. Nu mai doreşte să moară copii, nu mai doreşte ca fetiţele din Maramureş să fie abuzate sexual, fizic şi emoţional. Lumea nu mai vrea afaceri cu mâncarea DGASPC, nu mai doreşte ca afacerile cu lucrări de construcţii să fie un mod ca o mână de oameni să prospere cât în şapte vieţi, nu mai doreşte să se fure, înşele, să îşi bată joc de copiii nimănui, de bătrâni sau persoane cu nevoi speciale. Lumea sa săturat, iar Nicolae Boitor este singurul vinovat de toate aceste porcării. El este ajutat de Maria Griguţă şi încă vreo doi-trei. Aceasta ar fi „trupa de elită” din DGASPC. Mai sunt persoane din administraţie, politică care îl susţin. Cel mai celebru este Dumitru Dumuţa, dar şi un secretar de stat din Ministerul Muncii.

După cele două şedinţe, lumea credea că Boitor se va potoli şi va aştepta, cuminte, în biroul neoval, soluţia administraţiei maramureşene pentru a fi demis.

Directorul general al DGASPC a dat cu tifla tuturor şi a plecat la Satu Mare la o întâlnire pe probleme de serviciu, iar apoi cu avionul a aterizat în capitală la o altă întâlnire, ceva cu persoane cu dizabilităţi. Oficial! Neoficial, l-a vizitat pe secretarul de stat care îl ţine în palme precum oul preţios.

În câteva zile şi cu vreo treizeci de milioane a făcut un scurt tur al României.

Revenit în Baia Mare, Boitor a afişat faţa omului care nu are nicio problemă. A continuat cu chemarea oamenilor Direcţiei în Comisii de disciplină. Pe bandă rulantă se duc angajaţii DGASPC să răspundă la întrebări tot mai stupide. Nimeni nu mai înţelege nimic!

Boitor este stăpânul absolut. Un astfel de director nu s-a mai văzut în Maramureş. Au mai fost oameni din zona publică ce au intrat în atenţia presei, dar nimeni nu a rezistat, aşa cum o face Nicolae Boitor. Din acest punct de vedere, directorul DGASPC este un tip aproape simpatic. Încasează cu stoicism, nu este deranjat de adevărurile ce plutesc pe hârtie, în spaţiul virtual şi nevirtual, dar nu pleacă, aşa cum ar fi făcut-o orice om cu un scaun la cap.

Circulă prin direcţie o istorioară ce spune totul. Unul din angajaţii DGASPC are un prunc mic, de doar un an şi ceva. A învăţat câteva cuvinte. De la multele, în ultima vreme, emisiuni la televiziunile locale în care s-a repetat la nesfârşit: Boitor, demisia!, pruncul, când îl vede pe unul din realizatorii băimăreni de televiziune, spune cuvintele magice: Boitor, demisia!

Altfel spus, de la un an până la 90 de ani, într-un cor de tragedie antică, se spune: Boitor, demisia! Şi Boitor se duce liniştit la Bucureşti să mai primească asigurări că nu se va clinti un fir de păr din capul lui.

Ce este mai trist, nimeni nu mai spune nimic despre cele două fetiţe! Noi tot am scris şi am întrebat ce s-a întâmplat, ce măsuri s-au luat, cine se face vinovat (acest lucru l-am arătat de aproape un an, respectiv Nicolae Boitor), ce măsuri s-au luat…Nimic.

Răbdători fiind, sperăm ca totuşi să se facă dreptate. Ştim că Boitor a cerut noi expertize, nu ştim încă unde, dar ar fi fost refuzat. Probabil a luat dosarele celor două fetiţe şi le-a pus în fişetul cu dosare „rezolvate”.

Am văzut câteva pagini din raportul Curţii de Conturi. E jale acolo! Am cerut să ne fie pus la dispoziţie şi nouă un exemplar! Nimic! Parcă ar fi secret de stat!

Mergem mai departe!