La un an de mandat Raportul mincinos al managerului Robert Ștrebeli: Aliați: unguri, masoni...

Când ne așteptam mai puțin, Robert Ștrebeli, managerul Muzeului de Artă din Baia Mare, micul Robi, a trimis un comunicat de presă cu realizările la un an de mandat. Acest raport arată că Ștrebeli și mica lui echipă (hi,hi) este disperat. Dacă ar fi să ne luăm după obiceiurile administrative, autoritatea în subordinea căreia se află muzeul ar fi trebuit să facă o evaluare, dar...drept urmare Ștrebeli forțează cu acest raport întocmit de el și de doamnele din jurul lui. După o lecturare atentă, am simțit nevoia să bem un pahar de apă plată pentru a șterge gustul amar.  O mizerie incredibilă! Ne credeți proști?

Am mai citit o dată și am scris în memorie primele observații. Apoi, ne-am încurcat în atâtea observații. Tot raportul este o însăilare cu minciuni incredibile, o bătaie de joc la adresa românilor din Baia Mare, din această țară. Nu se poate ca un astfel de individ să conducă muzeul fanion al orașului. Au urmat discuții pe marginea raportului și am rămas uimiți de ecourile negative venite dinspre oamenii de cultură din municipiul de pe Săsar. Ar trebui ca și oamenii politici să se aplece la aceste observații. Trăim în 2023, avem pretenția că suntem democrați, cinstiți, corecți, atunci să demonstrăm aceste virtuți.

Pentru o mai bună înțelegere, vom prezenta mai jos părți din raport cu observațiile noastre. Menționăm că nu am vorbit cu nimeni din cadrul muzeului. Ștrebeli este furios și îi persecută pe cei care sunt în afara echipei lui de cucoane, care scriu și fac la comanda lui. Chiar dacă sunt informații interesante, micul Robi trebuie să știe că ele pot veni din multe alte direcții. Individul ăsta verifică ce se scrie la muzeu. Are un program prin care vede mesajele primite și trimise de ceilalți. Incredibil!

Dar să începem…
 

Managerul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», Robert Ștrebeli, la un an de mandat
 

Într-un peisaj cultural în continuă evoluție, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» rămâne un pilon al artei și al culturii locale și naționale. La un an de la schimbarea conducerii instituției, se pot puncta o serie de elemente care definesc noua paradigmă managerială.
 

1. Redefinirea esenței muzeului
 

Prin diversificarea atitudinilor față de public și adaptarea la cerințele și exigențele prezentului, s-a reușit îndepărtarea barierelor tradiționale dintre artă și public și transformarea muzeului într-un adevărat hub cultural, dinamic și incluziv. În acest context, muzeul nu mai este doar un spațiu pasiv, în care operele de artă sunt expuse, ci a devenit un forum activ în care arta prinde viață și interacționează cu vizitatorii. Cel mai relevant exemplu în acest sens este evenimentul găzduit de Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în cadrul One Jazz Festival, unde recitalul „Laura Orian - voce și pian digital” a captivat publicul prin interpretarea desăvârșită a unor capodopere muzicale.
Această abordare inovatoare a permis muzeului să se transforme într-un mediu viu, în care arta și cultura sunt accesibile și atrăgătoare pentru toți.
 

2. Implicarea activă și crearea conexiunilor autentice
 

Pornind de la premisa că un muzeu nu este doar o instituție izolată, ci o parte vitală a țesutului cultural al comunității, s-au inițiat evenimente inedite în spațiul băimărean care au reușit atragerea publicului de toate vârstele și background-urile. Astfel, vizitele la muzeu au devenit adevărate experiențe de învățare și descoperire. Relevantă din această perspectivă este expoziția „BIJIN-GA: Femei frumoase, curtezane, gheișe”, care nu doar a adus în prim-plan frumu­sețea xilogravurilor ukiyo-e, ci a venit și cu un resort educativ asupra diversității culturii japoneze. Expoziția a oferit elevilor și studenților oportunitatea de a se implica activ, prin participarea la concursul-tombolă în cadrul căruia s-a oferit ca premiu o prețioasă stampă japoneză originală, realizată de celebrul artist UTAGAWA TOYOKUNI III. Această stampă, intitulată „95 Scene from Osome Hisamatsu Ukinano Ukeuri”, datând din anul 1848, reprezintă atât o piesă artistică deosebită, cât și o legătură autentică cu istoria și cultura Japoniei.
 

Observații:
Noua paradigmă managerială. Da, de distrugere a instituției.
Ștrebeli, marele gânditor și intelectual de mucava, încearcă redefinirea muzeului, ridicol! Acest efort este absolut inutil în con­dițiile în care legislația (Legea 311/2004 și actualizată în 2023) stabilește exact definiția muzeului. Mai mult decât atât, ICOM a formulat acum câțiva ani o nouă definiție a muzeelor, însă România este printre puținele țări care încă nu a adoptat-o. Un singur lucru
s-a schimbat în relația cu publicul, sunt manipulați și mințiți. Cele două expoziții organizate din colecția avocatului George Șerban, Avangarda și stampele japoneze nu sunt lucrări originale, ci copii/ reeditări, după cum se mențio­nează în catalog.
Domnul manager, expert în conservarea patrimoniului, ar trebui să știe că astfel de evenimente precum One Jazz Festival sau Fashion Show-ul, organizat de Emeșe Bonta, nu au ce căuta într-un muzeu. Prin definiție, rolul principal al muzeului constă în conservarea operelor de artă.
Or, eve­­nimentele mai sus men­ționate creează factori de risc, precum vibrația înaltă a sunetelor și creș­terea umidității aerului prin respirația sutelor de persoane prezente. Din acest motiv, marile muzee își limitează numărul de vizitatori tocmai pentru a evita acești factori de risc.
Continuare raport:
Pornind de la premisa că un muzeu nu este doar o instituție izolată, ci o parte vitală a țesutului cultural al comunității, s-au inițiat evenimente inedite în spațiul băimărean care au reușit atragerea publicului de toate vârstele și background-urile. Astfel, vizitele la muzeu au devenit adevărate experiențe de învățare și descoperire. Relevantă din această perspectivă este expoziția „BIJIN-GA: Femei frumoase, curtezane, gheișe”, care nu doar a adus în prim-plan frumu­sețea xilogravurilor ukiyo-e, ci a venit și cu un resort educativ asupra diversității culturii japoneze. Expoziția a oferit elevilor și studenților oportunitatea de a se implica activ, prin participarea la concursul-tombolă în cadrul căruia s-a oferit ca premiu o prețioasă stampă japoneză originală, realizată de celebrul artist UTAGAWA TOYOKUNI III. Această stampă, intitulată „95 Scene from Osome Hisamatsu Ukinano Ukeuri”, datând din anul 1848, reprezintă atât o piesă artistică deosebită, cât și o legătură autentică cu istoria și cultura Japoniei.

Observația noastră:  
Minciună și manipulare... stampa este o reeditare!!!!! Adică o copie.

Raportul groazei continuă:
 

1. Construirea unui viitor cultural inspirațional
 

Expozițiile găzduite de Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» s-au constituit în adevărate călătorii în timp, în care vizitatorii au avut posibilitatea explorării trecutului, dar și a prezentului, a culturilor diverse și a ideilor inovatoare. O dovadă este prezentarea publică a operei de artă „Cetatea Hustului”, realizată de pictorul Hollósy Simon în anul 1896. Lucrarea se află în patrimoniul muzeului maramureșean, însă aceasta face parte acum din circuitul de vizitare al Muzeului Jude­țean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» pe tot parcursul anului 2023, oferind o perspectivă asupra valorilor artistice și istorice din regiune. Deschiderea înspre nou se reflectă în expoziția  „Pas de deux”, un eveniment notabil ce prezintă lucrări ale lui Judit și Gheorghe Crăciun, nume cu rezonanță în spațiul cultural băimărean, artiști apreciați și profesori reputați deopotrivă. Expoziția impresionează prin prospețimea formelor de exprimare, prin tehnicile noi utilizate, prin sensibilitatea și rafinamentul artistic al autorilor.

Observațiile noastre:

În realitate Ștrebeli nu a dorit deloc această expoziție, dar a permis-o dintr-o singură rațiune. Iată ce declara micul Robi prin Muzeu: dacă nu îi aprob lui Crăciun expoziția, „nu mă spală toată apa Săsarului”. De toată organizarea
s-au ocupat soții Crăciun: transportul lucrărilor, alegerea acestora, panotarea, conceptul, materialele de publicitate. Curatorul de pe afiș a făcut doar etichetele. Iar numărul mare de vizitatori au fost invitații soților Crăciun, au venit la in­vitația acestora și nu ca urmare a eforturilor depuse de Ștrebeli care nu a mișcat un deget.

O nouă bucățică din raportul mincinos:
 

1. Expoziții remarcabile în decursul ultimului an
 

Expozițiile găzduite de muzeu în ultimul an au adus în prim-plan relația complexă dintre Școala de Pictură Băimăreană și mișcările avangardiste europene, subliniind dorința noului management de a pune în dialog arta locală și curentele artistice internaționale. Cea mai semnificativă expoziție în acest sens este „Avangardă și Contemporaneitate”. Au fost prezentate peste 50 de lucrări de artă plastică, pictură și grafică, semnate de cei mai apreciați exponenți europeni ai curentului avangardist (Marc Chagall, Victor Brauner, Tristan Tzara, Marcel Iancu și Max Hermann Maxy), artiști reprezentativi pentru avangarda Școlii Băimărene de Pictură (Iványi-Grünwald Béla, Czóbel Béla, Mikola András, Boromisza Tibor, Hans Mattis-Teutsch, Kádár Béla și Tihanyi Lajos). Li s-au adăugat opere ale artiștilor contemporani Rusz Livia, Mihai Olos, Ștefan Botiș, Mi Kafchin, precum și ale băimărenilor Mircea Suciu și Adrian Ghenie. Aceste expoziții reprezintă o modalitate fascinantă de a explora gândirea, expresia și viziunea artiștilor contemporani, care adesea abordează teme, tehnici și concepte care ar putea părea străine în contextul artelor tradiționale. Prin intermediul lor, suntem expuși la opere care pot provoca, inspira sau pur și simplu să ne facă să ne întrebăm.
 

Observații:
A fost o expoziție adusă din Ungaria pe filiera Varvedo Zsolt. Lucrările, aflate într-o stare proastă de conservare, fac parte din colecții private din Ungaria, multe dintre ele neavând nicio legătură cu avangarda, dar Ștrebeli nu cu­noaște semnificația acestui termen. Dar ce este mai trist cu această expoziție s-a distrus în totalitate structura, conceptul și discursul coerent al expoziției permanente organizate cu mulți ani de trudă, cercetare și restaurare de către Tiberiu Alexa și echipa de specialiști ai muzeului. Spațiul destinat expozițiilor temporare s-a extins prin închiderea unei mari părți a expoziției permanente, concret zona care ilustra noua școală de la Baia Mare. Deci, din aprilie și până la sfârșitul anului, lucrările reprezentative pentru arta contemporană băimăreană nu mai sunt vizitabile. Plus, peste treizeci de lucrări valoroase din expoziția permanentă au fost împrăștiate prin țară (Oradea, Tg. Mureș, Tg. Secuiesc). Prin urmare, expoziția construită și gândită de vechea echipă a muzeului a fost distrusă, ea nu mai există.

Raportul lui Ștrebeli:
Creația unei moșteniri culturale durabile
Prin toate eforturile depuse în acest an, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» a devenit un veritabil centru cultural al comunității, creând o adevărată moștenire durabilă, în care arta este contemplată, îmbrățișată, trăită. Arta contemporană reprezintă o fereastră către viitorul cultural și artistic, oferindu-ne o perspectivă captivantă asupra lumii într-o continuă schimbare în care trăim. Este ceea ce încearcă să reflecte expozițiile de artă contemporană oferite publicului, conectându-l cu artiștii timpurilor noastre, care sunt în egală măsură depozitarii și creatorii patrimoniului cultural al viitorului. Muzeul este și va rămâne o sursă de inspirație pentru generații de artiști și iubitori de artă din Baia Mare, din județ și din țară.
 

Observațiile noastre:
Tocmai despre asta vorbeam mai sus, zona artei contemporane nu este vizitabilă....este închisă, lucrările stau în spatele panourilor și nimeni nu verifică starea lor de conservare, pentru că accesul la ele este blocat și nu există nici măcar posibilitatea aerisirii spa­țiului.

Raport la final:
Perspectiva sintetică

Din perspectivă sintetică, în acest an, activitatea se poate prezenta astfel:
- 3 lucrări clasate în categoria Fond, 14 dosare de clasare, 14 fișe analitice de evidență, inventarierea integrală a bunurilor din colecțiile de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă și fotografii de artă (4.374 bunuri culturale), 5 dosare noi de autor, 21 dosare de autor completate cu noi referințe critice, 138 exemplare noi în bibliotecă, 434 fișe bibliografice de carte, 152 cărți noi introduse în programul eBibliophil, 67 fișe de conservare, 350 bunuri culturale digitalizate, 141 donații înregistrate (129 piese de fond documentar, 11 lucrări de pictură și o sculptură).
- S-au făcut 36 de achiziții de opere de artă remarcabile, inclusiv lucrări semnate de artiști precum Traian Moldovan, Barbu Crăciun, Dorel Petrehuș, Traian Bilțiu-Dăncuș, Mircea Roman și Liviu Bordeaux.
- S-au depus eforturi considerabile pentru restaurarea și pregătirea pentru expunere a 32 de bunuri culturale.
- În perioada august 2022 - iulie 2023, numărul de vizitatori la sediul muzeului a fost de 24.394 persoane (9.372 vizitatori plătitori și 15.022 vizitatori neplătitori).

Robert Ștrebeli, managerul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», consideră că „împreună cu echipa, s-a construit o realitate care merită să fie cunoscută și apreciată. Aceste acțiuni sunt dovada angajamentului nostru pentru conservarea patrimoniului cultural și pentru aducerea la lumină a capodoperelor ce întruchipează istoria și frumusețea noastră culturală.”
 

Observații:
Spre rușinea muzeului, a vechii conduceri, muzeul nu are decât trei lucrări clasate în categoria Fond. Procedura clasării a fost începută de Tiberiu Alexa, iar aprobarea a venit în mandatul lui Ștrebeli. Acestea nu reprezintă realizări ieșite din comun și care au necesitat un efort maxim sau o regândire a strategiei manageriale. Sunt obligații pe care muzeul, prin fișa postului, trebuie să le facă. Sunt, practic, munci de rutină. Dar ma­rea manipulare urmează. Ștrebeli afirmă că a cumpărat 36 de lucrări și dă exemplu de artiști români, de fapt artiștii unguri sunt grosul acestor achiziții. Autorii maghiari de care a uitat sunt următorii: Barát Mór, Iványi Grünwald Béla, Kahán Sára, Acs Ferenc, Mandy Laura, Vadasz Endre, Graber Margit, Barta István, Vésö Ágoston, Mikola Andras, Katz Marton, Barabas Marton, Olejnic Janca, Patko Karoly, Paizs Goebel.

Pe de altă parte, Ștrebeli este foarte puțin preocupat de conservare, niciodată nu verifică în ce condiții climatice, umiditate etc. vor fi expuse lucrările ce urmează să fie duse într-o altă localitate și locație. El încalcă toate regulile: lucrările ar trebui, conform legii, transportate cu mașină specială, ancorate și însoțite de un conservator, așa cum se întâmpla în mandatul domnului Alexa. Acum, conservatorii împachetează lucrările, Ștrebeli le aruncă în mașina muzeului care nu este pentru așa ceva. Și el și madamele din jurul lui sunt șoferi, sunt cei care panotează, vernisează....și se pozează ca document care dovedește că doar ei muncesc în acest muzeu.

Acesta este raportul mincinos și manipulator al managerului de la Muzeul de Artă.

În continuare, vă prezentăm felul în care Ștrebeli are grijă  de  ungurii vizitatori, de artiști unguri, de  oficiali unguri, de parcă am trăi în Ungaria. Și din acest punct de vedere trebuie luate măsuri urgente. Nu se poate ca UDMR să confiște cultura băimăreană, Muzeul de Artă, Centrul Vechi, Facultatea de Artă, Colonia Pictorilor. În toate aceste instituții, se încearcă „maghiarizarea” lor. La muzeu se pare că Ștrebeli reușește!
 

Despre naționalismul lui Ștrebeli
 

Obediența lui Ștrebeli față de comunitatea maghiară locală, din țară și din Ungaria este cât se poate de reală. Ea se manifestă fățiș și cu evidentă discriminare față de cetățenii români, lucru care poate să fie confirmat de marea majoritate a angajaților din cadrul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», de postările de pe facebook-ul oficial al instituției, respectiv din recenziile din mass media în limba maghiară. Vizitatorii de etnie maghiară au următoarele avantaje asigurate de managerul muzeului: de multe ori s-a întâmplat ca managerul să ceară ca spațiile expoziționale ale muzeului să fie deschise în zilele de luni, când muzeele din întreaga lume sunt închise pentru igienizare, însă doar pentru vizitatorii de etnie maghiară. De exemplu, în 11.09.2023, când a venit un grup de vizitatori maghiari însoțiți de Ștrebeli și care a cerut ca muzeul să fie deschis. Jenant a fost momentul în care câtorva vizitatori români, care nu făceau parte din grup, li s-a refuzat intrarea în muzeu fără nicio explicație. Se întâmplă, deseori, ca Ștrebeli să ceară ca anumite persoane sau grupuri de vizitatori doar de etnie maghiară să nu plătească bilet de intrare; doar grupurilor de etnie maghiară Ștrebeli se înghesuie să le ofere ghidaj de specialitate în muzeu, în ciuda faptului că niciodată nu este de serviciu. De asemenea, la cererea lui Ștrebeli, doar grupurile de maghiari au voie să ocupe spațiul curții interioare, lucru interzis de altfel, din motive de securitate.

Influența lui Várvédő Zsolt: acesta este omul de casă al muzeului. Se știe că în timpul mandatului lui Tiberiu Alexa, acest individ nici nu se apropia de muzeu, aducea grupuri de vizitatori, dar el îi aștepta în fața instituției. Acum este un personaj omniprezent: cele mai dubioase lucrări de artă au fost cumpărate prin intermediul lui și la prețuri supraevaluate (lucrările semnate de Réti István, Mikola Andras și Katz Marton); cele două expoziții temporare organizate în muzeu cu lucrări provenind din colecții particulare din Ungaria (Avangarda și Capodopere ale artei băimărene din colecții private) au fost aduse de Várvédő, posibil să fie și o mică afacere la mijloc, în sensul că lucrărilor le crește cota de piață odată expuse într-un muzeu și mai ales în străi­nătate; Várvédő a participat direct la panotarea lucrărilor în cele două expoziții, mai mult decât atât, la recomandarea lui, a fost înlocuită o lucrare din expoziția permanentă susținând că nu este autentică. Chiar dacă ar fi așa, nu este treaba lui să se implice în organizarea expozițiilor din muzeu. De pe facebook-ul muzeului avem o fotografie elocventă. Ștrebeli a oferit un ghidaj gratuit vizitatorilor și, evident, cel rezemat de ușă este Várvédő.

Ștrebeli este erou în mass-media în limba maghiară: În ultimele luni, probabil că, în urma articolelor din Gazeta de Maramureș, este o tot mai mare prezență a lui Ștrebeli în mass-media locală, cea în limba maghiară. Toată mediatizarea este pozitivă, tot ceea ce se întâmplă în muzeu se identifică cu Ștrebeli, dacă ne uităm pe facebook-ul muzeului, sunt doar poze cu Ștrebeli, ca singurul care muncește pe brânci în muzeu. Una dintre cele trei doamne mari susținătoare are o singură misiune: să-i fotografieze zilnic pe Ștrebeli și pe Emeșe Bonta. Deci, presa maghiară locală a acaparat deja muzeul, se raportează ca la o instituție care îi aparține de drept și pe care, în sfârșit, a recuperat-o, iar Ștrebeli este instrumentul prin care ei și-au extins dominația asupra ei. De altfel, surse din UDMR au confirmat faptul că Ștrebeli se bucură de susținerea lor tocmai pentru că: tot ceea ce face este spre binele comunității maghiare.
La vernisajul expoziției Capodopere ale artei băimărene în colecții private, parohul Bisericii romano-catolice „Sfânta Treime” din Baia Mare, Szmutku Robert (foarte apropiat de Ștrebeli, mereu trimite vizitatori care nu plătesc) s-a pronunțat în felul următor curatorului expoziției: odată cu această expoziție ceva s-a întâmplat în oraș, ceva s-a mișcat, inima ora­șului Baia Mare a reînceput să bată.
Inima orașului Baia Mare a reînceput să bată - „Megdobbant Nagybánya szíve” a devenit titlul tutu­ror articolelor din presa de la Budapesta care elogiază expoziția respectivă și vorbesc despre o reîntoarcere acasă a lucrărilor. Atașăm un link al ziarului cel mai important din Budapesta, Magyar nemzet (Națiunea maghiară) cu titlul respectiv.

https://magyarnemzet.hu/kultura/2023/08/megdobbant-nagybanya-szive-galeria

A nagybányai megnyitót követően Szmutku Róbert esperes-plébános azt mondta nekem, hogy valami megmozdult, elindult a városban, „megdobbant Nagybánya szíve” ezzel a kiállítással. Azt hiszem, a mi szívünk is megdobbant, hiszen a nagybányai festészet vitathatatlan hatású, megőrzendő örökségünk.
Zilele trecute, a avut loc un nou moment în care Ștrebeli s-a lăsat lingușit de grupuri de maghiari veniți din țara vecină. Este vorba de Zilele Europene ale Patrimoniului 2023.
„În colaborare cu Direcția Jude­țeană pentru Cultură Maramureș, la sediul muzeului nostru s-au desfășurat cu această ocazie o serie de activități care au avut ca scop principal sensibilizarea ce­tă­țenilor cu privire la cunoașterea și respectarea patrimoniului cultural local, redescoperirea rădăcinilor comune ale popoarelor și națiunilor europene, precum și evidențierea importanței pe care o are păstrarea valorilor culturale tradiționale pentru cultura europeană”, se arată pe pagina de facebook a muzeului.

Nu a fost niciun fel de colaborare cu Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș și nu s-a organizat absolut nicio altă activitate decât ghidajul lui Ștrebeli. În ziua respectivă, la muzeu a sosit un grup de vizitatori din Cluj pe care Ștrebeli i-a ignorat total. Mai mult decât atât, aceștia au plătit biletele de intrare, nu au cerut ghidaj și au dorit să viziteze doar expoziția temporară.
Neștiind unde se termină expoziția temporară, au intrat și în spațiul expoziției permanente. Dar micul Robi a făcut un scandal imens întregului personal al muzeului pentru că le-am permis să intre în spațiile expoziției permanente unde clujenii nu aveau bilete plătite. Așa că au fost scoși din spațiile respective. Deci, ăștia nu s-au bucurat de Zilele patrimoniului.

Al doilea grup, sosit din Ungaria, era așteptat de către Ștrebeli care a venit special pentru ei în muzeu să le ofere ghidajul. Bineînțeles, aceștia nu au plătit bilete de intrare, Ștrebeli le-a comunicat că muzeul nostru astfel sărbătorește evenimentul cultural. Tot ca introducere, Ștrebeli i-a rugat ca la ieșirea din expoziție să scrie ceva frumos fiecare în cartea de onoare.
Se poate observa că doar Ștrebeli face ghidaj pentru grupurile de unguri, indiferent cine este muzeograful de serviciu, întotdeauna le cere să scrie ceva în cartea de oaspeți, mereu este acolo fotografiat, iar Emeșe Bonta, la sfârșitul fiecărui ghidaj, este prezentă printre vizitatori și îi îndeamnă să-l aplaude pe Ștrebeli. Tot facebook-ul este plin cu pozele lui Ștrebeli oferindu-și serviciile de ghidaj grupurilor venite din Ungaria. Totul este dizgrațios și toată lumea din muzeu îl detestă pentru acest comportament  lingușitor, duplicitar și care creează impresia că doar el lucrează in muzeu.

Vă prezentăm și opinia unui om de cultură, o persoană care nu este angajat al muzeului, dar e un cunoscător al fenomenului cultural. Acesta a citit raportul lui Ștrebeli și s-a minunat. În câteva minute, ne-a radiografiat raportul.
 

Referitor la cântăreața de jazz, interpretarea desăvârșită este probabil măsura geniului unic, posibil o metaforă, dat fiind că desăvârșirea este doar un scop, niciodată ceva efectiv măsurabil, comparabil cu ce? Dar Ștrebeli, la fel ca Bonta, aruncă folosind cuvinte la voia întâmplării și dând dovadă de aculturație.
În prezentările publice pe care Ștrebeli le făcea la Cetatea Hustului, acesta vorbea publicului cum autorul a pictat în infraroșu și ultraviolet flori de „Nu mă uita”. Pentru cineva care nu se pricepe, poate trece ca un lucru pe care doar specialiștii de nivelul marelui Ștrebeli îl poate înțelege. Știm măcar atât și noi că infraroșu și ultraviolet sunt limite imperceptibile de către ochiul uman.
Un numeros public a inundat sala mare la vernisajul soților Crăciun datorită acestora, a publicității pe care artiștii și-au făcut-o, a popularității lor, nu grație marketingului întreprins de echipa lui Ștrebeli. De curatoriat ei înșiși s-au ocupat și de panotare (selecția și aranjarea expoziției, afiș). Dar ce contrează? Cineva trebuia răsplătit pentru loialitate și trecută pe afiș drept curator, adică Pop Raluca, una dintre cele mai înfocate admiratoare ale lui Ștrebeli, care a făcut un singur lucru: etichetele care au însoțit lucrările expuse, multe dintre ele greșit scrise. Atât!
Citind primul memoriu, ne-am adus aminte de felul în care au fost făcute restaurările. Managerul însuși le duce la Sibiu cu mașina, neînsoțit de conservator (lucru ilegal). Majoritatea lucrărilor au fost deja restaurate la instalarea lui Ștrebeli. Și vorbim de lucrări mari și cu mari probleme. Acum acestea zac prin tot Ardealul, pe la prietenii lui de la muzee, sau expuse prin sinagogi (Oradea, sinagoga Aahavas Rei) care nu au minimum de condiții de conservare. Câte s-au restaurat? 32? Cam puține, aducându-ne aminte că spațiile Coloniei în 2019 erau pline de lucrări restaurate ale muzeului.
Stampa care a făcut obiectul licitației și prezentată ca fiind „o legătură autentică cu istoria și cultura Japoniei” ne îndoim că datează de la 1848 și este orginală. Pe facebookul muzeului există
înregistrarea tombolei în care Ștrebeli spune, bâlbâindu-se, că stam­pa este originală. Fals... în catalogul expoziției se menționează clar, dar voalat, că lucrările sunt reeditări (citez).
Ne mai spune intelectualul Ștrebeli în comunicatul său că „suntem expuși la opere care pot provoca, inspira sau pur și simplu să ne facă să ne întrebăm”. Ne putem întreba multe, de exemplu unde este baia, care mai este logica expoziției permanente, ce caută lucrarea de la standul de produse souvenir, când putem vedea cu ochiul liber cum deja începe să se degradeze.
Și ne mai spune că „arta este contemplată, îmbrățișată, trăită”. Nu prea putem îmbrățișa arta asta, domnu consevator, se știe că nu e voie să atingem lucrările de artă în muzeu.
Referitor la achizițiile pomenite, ni se comunică doar nume de autori români. Oare îi discriminează Ștrebeli pe autorii maghiari? Ei sunt o parte importantă a istoriei și tocmai că nu ne dorim să fie ignorați. Doar că noi știm foarte bine că nu sunt pomenite tocmai achizițiile dubioase făcute de la prietenul său galerist și care au fost, în mod cert, supraestimate (autori maghiari, desigur). Numărul vizitatorilor neplătitori îl depășește mult pe cel al cumpărătorilor de bilete. Ce nu se specifică e că grupurile de maghiari nu plătesc bilet pentru a intra în grațiile lui Ștrebeli, așa încât să se știe în toată Ungaria ce suflet zace în directorul muzeului de la Baia Mare. Că tot se laudă el peste tot că a crescut astronomic cifra vizitatorilor, omite să spună, însă, că vine după o perioadă de pandemie, când multă vreme muzeul era închis.