Jenant, mişeilor! / Zbor deasupra unui cuib de găini

Într-o zi, plimbându-se prin pădure, un om a găsit un pui de vultur abia ieşit din găoace. Dându-şi seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur şi părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, l-a luat acasă şi l-a pus într-un coteţ, împreună cu puii de găină. Puiul de vultur se comporta ca o găină: scormonea pământul pentru a găsi viermi şi insecte, mânca seminţele pe care i le dădea stăpânul, cloncănea şi cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi, nu se ridica mai mult de câteva zeci de centimetri.

Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nicio clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuşi este o găină.

Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru şi fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-şi mişca aripile robuste…

Vulturul a înţeles dintr-o dată care este adevărata lui natură. Şi-a dat seama că nu exista obstacole care să-l împiedice să zboare, în afara de cele din mintea lui, şi, după câteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevăr liber. După ce au văzut că fostul lor coleg şi-a luat zborul, găinile au devenit conştiente de trista lor situaţie. Încet, au început să apară tot felul de cărţi şi filosofii care susţineau că fiecare găină poate fi de fapt un vultur. Şi că, condiţia de găină ţine doar de lipsa de încredere în sine. Au apărut şi cursuri „Cum să devii vultur în 30 de zile” şi seminarii care te învăţau să vezi lumea de sus. Scepticii erau repede excluşi din gospodărie şi acuzaţi că au „blocaje emoţionale” care nu-i lasă să evolueze. Cert e însă că niciuna dintre găini n-a reuşit să se ridice de pământ mai mult de câţiva centimetri.

Atunci, în curte a apărut o opoziţie frenetică care susţinea că, de fapt, tovarăşul lor nu putea să zboare şi că vulturii nu există, zborul fiind doar o invenţie. După aceea, toate găinile au renunţat la zbor şi, totodată, la complexul de inferioritate. Iar găinile mai isteţe au concluzionat că tot răul e spre bine: puteau controla toate găinile din curte. Pe când vulturii, nu pot fi controlaţi. Aşa că s-au înţeles să spună tuturor că lumea e formată doar din găini.

Într-o zi însă l-au revăzut pe prietenul lor zburând deasupra curţii. Un pui mic şi galben întrebă curios: „e...e un vultur?”. Găina-mamă se grăbi să-i răspundă: „nu, nu există vulturi. Şi nici zbor”. Puiul privea însă spre cer: „Şi totuşi, dacă există?”