Jenant, mişeilor! Visând drept

Prin anii 90, Petre Țuțea spunea ferm: „dacă până la 30 de ani nu ești de stânga, n-ai inimă, dacă după 30 de ani mai ești de stânga și nu ești conservator, ești cretin. Cu stânga nici cruce nu poți să-ți faci, dar să conduci o țară! Toate formele de stânga violează coti­dian ordinea naturală a lui Dumnezeu”. Cred că, dacă marele român ar vedea astăzi cum arată România după 30 de ani de democrație, și-ar îndesa șepcuța veche pe cap și ar ofta prelung, gândindu-se că, poporul român și-a pus pe stand-by istoria, transformând-o din „marșul triumfal al lui Dumnezeu pe pământ” cum o numea el în „târâș”. România de azi e mai paradoxală ca nicio­dată: deși, niciodată nu s-a vorbit mai mult despre tarele comunismului și niciodată românii n-au fost declarativ mai de „dreapta” decât acum, totuși, niciodată,
n-au avut mentalitate mai stângistă și neocomunistă decât azi. Recunosc că nu contenesc să mă mir citind disputele de pe rețele de socializare care se încheie, invariabil cu „comunistule!”. Culmea, în haosul nostru ideologic, am inversat și valori și doctrine și ni se pare că inventăm noi curente, când de fapt, retrăim greșeli ale trecutului. „Dreapta” de azi folo­sește de fapt mijloacele stângii de ieri: propovăduiește distrugerea bisericilor, a proprietății private, susține globalizarea adică noua „internațională socialistă”, combate aprig naționalismul, înfie­rează lupta de clasă, seamănă ura și încurajează delațiunea și tră­darea și, mai ales, limitează libertatea în toate formele ei. Acum, ca și atunci, se dorește conturarea unui „om nou”, un om fără Dumnezeu, fără țară și familie, un individ, căruia odată ce i s-au rupt rădăcinile, identitatea, poate fi manipulat total. Și, culmea, tot ca și atunci, mergem defilând spre dezastru, confundând înrobirea cu eliberarea.