Jenant, mişeilor! Vânătoarea de vrăjitoare

Nu știu de ce, situația penibilă în care se bălăcăresc de ani buni „oamenii legi” mi se pare că seamănă teribil de bine cu o vânătoare ceau­șistă.

Statistic, dictatorul a bătut toate „recordurile” de vână­toare. Numai că apropiații au povestit ulterior cum ursul gigant ucis de Ceaușescu fusese crescut în capti­vitate, cum animalele erau momite, obosite sau chiar anes­teziate, înain­te ca „întâiul vânător” să tragă glonțul decisiv. Totul, pentru a satisface orgoliul și vanitatea sa fără margini.
Cam la fel s-a întâmplat și cu pro­curorii români din ultima perioadă. Statistic, raportează reali­zări mărețe, numai că „profesionalismul” lor dă rezultate doar atunci când cineva
le-a „hăituit” și anesteziat „victima” înainte, când SRI le-a livrat pe tavă interceptări, când delatorii au fost aduși în șir indian la Parchet. În rest, cu cazuri reale, dramatice, rupte din viață nu din poveștile anticorupție de adormit copiii, au dat mereu greș.

Acum, întreaga țară se miră de incompetența lor. De parcă ar fi o boală care a cuprins „vajnicul sistem” peste noapte. Nu, e suficient să amintim de criminalul Esterei, fetița violată și ucisă în Baia Mare, care a fost prins după aproape un an și jumătate, sau de gestionarea problemei drogurilor care pluteau pe Dunăre. În ultimii ani, mai bine de 20 de capi ai mafiei italiene au fost prinși în România, iar presa internațională arăta că țara noastră a devenit un fel de ascunzătoare pentru liderii temutelor familii mafiote. De ce? Pentru că trăiau liniștiți ani de zile, în mici orășele de provincie, și chiar derulau afaceri, fără ca auto­ritățile să-i găsească. Și sunt convinsă că, din păcate, țara noastră „duduie” și de suspecți de terorism sau firme suveică care spală bani pentru astfel de organizații. Numai că, în aceste cazuri, sistemul, obez, leneș și incompetent nu mai e la fel de sprinten ca și în lupta anticorupție.
Nu se grăbește nimeni cu mandate de percheziție, cu anchete, cu arestări. Deh, ei se pricep doar la „vânătoare de vrăjitoare” și la anchete „semipreparate”.
Cred că sloganul nostru de țară ar trebui să fie „România lucrului gata făcut”.

P.S.
Aflat la vânătoare de raţe sălbatice în Delta Dunării, Tovarăşu’ cam dădea rateuri. Fiind pe fază, poetul Adrian Păunescu a început deodată să recite cu mult patos, à la Cenaclul Flacăra:
Priviți aceste raţe și moarte încă zboară
Acolo sus le ţine doar dragostea de ţară
Dibaci e vânătorul ce-mpuşcă și doboară
Dar raţa geto-dacă și moartă încă zboară.