Jenant, mişeilor! Prost sau precaut?

De câteva luni, mi se pare că România a devenit platoul de filmare al unui film horror de genul „A quiet place”. Tăcem, cu toții, ca să nu „trezim” mons­trul pandemic sau să nu fim acuzați de „zădărnicirea combaterii bolilor”. Decidenții, în frunte cu președintele Iohannis, ne-au împărțit, demult, în două cete: „proști” sau „precauți”, iar „informarea din surse oficiale a devenit maximă virtute”. În fiecare zi, cineva ne ceartă la televizor că nu respectăm regu­lile, iar, dacă punem întrebări, suntem acuzați că răspândim teoria conspirației.
Și, totuși, există și o a treia ca­tegorie de români, destul de largă, cei care sunt atât responsabili, cât și liberi. Cei care cred că au dreptul să pună întrebări și că guvernanții sunt obligați să ne dea răspunsuri. Cei care văd că în ATI nu sunt mai mult de 200 de bolnavi, adică cu 100 mai puțin decât în aprilie; cei care înțeleg că numărul de îmbolnăviri crescut are legătură directă cu numărul crescut de teste și cei care se întreabă de ce bolnavii asimptomatici sunt internați cu forța în continuare, deși declarativ nu este loc în spitale și deși CCR a decis că această prevedere este neconsti­tuțională.
Eu, sincer, ca și cetățean care respectă regulile și legile, care înțelege că COVID-19 există la fel de aievea ca și haosul și exagerările guvernanților, „ci­că­lelile” guvernamentale mi se pare de prost gust.
Mi se pare ridicol ca atunci când cifrele au scăzut, Guvernul să-și aroge meritele, iar atunci când au crescut, vina să fie a poporului. Și-apoi, să nu uităm că focarele sunt în continuare spitalele și centrele de bătrâni, adică instituții aflate în grija Statului. Pe ei i-a certat cineva? Evident, nu. Iar rolul Guvernului nu e nici acela de bocitoare, nici de tutore al românilor. Ci acela de executant al politicilor publice în slujba poporului.
Noi, ceilalți români, „neproști” și „nepre­cauți”, vrem răspun­suri și transparență, măsuri și coerență. Ne-am săturat de achiziții record de măști, de contracte cu încredințare directă de milioane de Euro, în timp ce milioane de români nu știu ce vor face mâine și din ce vor trăi. Din păcate, filmul horror va continua până când cineva va avea curajul să strige adevărul și să ceară „surselor oficiale” să nu ne mai ia nici de proști, nici de precauți.