Jenant, mişeilor! / Prea buni, prea ca la ţară

„Asta-i ţară, mă, să fii şomer cu facultate şi trăieşti în sărăcie şi lipsă de civilizaţie? Că afară n-aruncă nime’ un muc de ţigară pă trotuar şi tăt’ îi curat lună şi bec şi nime nu înjură”. Tânărul gesticula, nemulţumit şi profund ruşinat de apartenenţa la o ţară pentru care se consideră prea bun, apoi s-a îndepărtat înjurând.

În prima fază m-am enervat. Tânărul care înjură România în gura mare, pe stradă, nu e o excepţie. Sunt zeci sute ca şi el, care nu ştiu pentru că nu vor sau pentru că nu le-a spus nimeni ce înseamnă de fapt România. Dacă ar şti, n-ar mai îndrăzni să pronunţe cuvântul „ruşine” şi „necivilizaţie”. O ţară cu cea mai veche scriere din lume şi prima şcoală oficială nu poate fi, în niciun caz, necivilizată. Şi un popor care a inventat de la stilou la cibernetică şi injecţia cu insulină nu poate fi unul de idioţi.

Apoi, m-am gândit să-i spun că vina o poartă el. Un absolvent de facultate care nu merita să termine nici măcar liceul, nu poate ajunge decât şomer.

Apoi, mi-am amintit de o discuţie cu „Nemuritorul” Jacques Vasile Iamandi şi m-am gândit că, într-adevăr, nu el e de vină.

Perioada postdecembristă a reuşit acolo unde comunismul a eşuat: a creat „omul nou”. Omul fără Dumnezeu, fără ţară, fără trecut, fără identitate.

Habar n-avem cine suntem ca şi Neam, în ce credem sau ce simţim. Nimeni nu-i mai învaţă pe tinerii de azi istoria adevărată a Românei şi nimeni nu le explică ce înseamnă principii şi valori. Aşa că, am ajuns să creştem, cu puţine excepţii, o generaţie de frustraţi, de alienaţi, de oameni care, neştiind de unde vin, habar n-au ce vor şi unde ar dori să ajungă.

Culmea, „Nemuritorul Iamandi” se întreabă şi azi, la 86 de ani, dintre care jumătate petrecuţi prin închisoare şi exil, dacă a făcut destul pentru ţară. Şi de fiecare dată răspunde sincer şi hotărât „nu”.

Tânărul care înjura pe stradă nu cred că s-a gândit vreodată că are o datorie faţă de ţară sau faţă de altcineva decât propria persoană. El şi alţii asemenea se consideră doar buni. Prea buni pentru ţară.