Jenant mișeilor! O nouă revoluție culturală proletară?

Pentru cei care au studiat sau au trăit comunismul, perioada tulbure pe care o trăim astăzi pare o reeditare actualizată a revo­luției culturale proletare.

Atunci, în numele „luptei de clasă” și a ideologiei comuniste, erau interzise în presă și în scrierile vremii cuvinte ce țineau de credință și convingeri sau care exprimau realități: frig, cruce, Dumnezeu, suflet etc. Astăzi, în numele identității de gen și al ideologiei „politically corect”, lista cuvintelor inter­zise ține de rasă, în special „ne­gru”, sau de minorități sexuale. Dar, după noile reco­mandări, ar putea fi interzise în curând și cuvinte tradiționale, cu bogată încărcătură sufletească, ca „mamă” sau „tată”.

Atunci, editurile primeau re­comandări să decupeze din fotografii crucile bisericilor. E suficient să ne amintim de scandalul decupării crucilor de pe Catedrala din Timișoara ca să înțelegem că și în acest domeniu, toate-s vechi și nouă toate. De asemenea, în perioada comunistă, mulți scriitori și autori au fost interziși de regim, pe motiv că operele lor erau contrare ideologiei comuniste. Astăzi, nu sunt interziși doar autori, că, deh, lumea oricum nu mai prea citește, ci și filme, desene animate etc. Nebunia merge până într-acolo încât noua „Albă ca zăpada” nu va fi de rasă albă în noul remake al filmului, ca să nu creeze discriminare.

Cei care aplaudă astăzi „noua normalitate” și „noua revo­lu­ție”, ar trebui să știe că nu e nici nouă și nu e nici revoluție. Entuziasmul lor îmi amintește de o scenă descrisă de Steinhardt, în care se adunase împreună cu mulțimea în București, să întâmpine „armata eliberatoare”. Lumea aclama, aplauda. Atunci s-a trezit cu tatăl său care l-a urecheat zdravăn, certându-l că se bucură alături de ceilalți și nu înțeleg ce-i așteaptă.