Jenant, mişeilor! / Nu plânge, Ană

Au trecut câţiva ani de când citeam, cu groază şi cu sufletul îndoit, scrisoarea Anei Gavrilă trimisă ministrului justiţiei de atunci, după ce Statul Român i-a refuzat recunoaşterea calităţii de „luptător în rezistenţa anticomunistă”.

Din toată existenţa chinuită de 85 de ani a doamnei Ana, căreia comuniştii i-au ucis în bătaie primul soţ, lăsând-o văduvă, săracă, cu doi prunci mici şi l-au urmărit şi persecutat un sfert de veac pe cel de-al doilea soţ, Ion Gavrilă Ogoranu, n-au înţeles decât că „art. 1 nu se coroborează cu art. 2”. Pe doamna Ana n-au făcut-o să plângă nici comuniştii care i-au luat totul, nici necazurile, nici viaţa. Au făcut-o să plângă miniştrii regimului democrat pe care l-a aşteptat 50 de ani şi pentru care se ruga în fiecare seară. În urmă cu câţiva ani, doamna Ana a plecat sus, în ceruri. Habar n-am dacă în Rai se plânge, dar sunt sigură că, văzând umilinţele la care sunt supuşi acum, asemeni ei, foştii deţinuţi politici, Dumnezeu îi îngăduie să verse o lacrimă chiar şi acolo.

După noul Cod fiscal, soţiile foştilor deţinuţi politici, vreo 2-3000 de „Ane” câte au mai rămas, trebuie să plătească impozit pentru partea din casă pe care o deţin alături de soţi. Deh, tehnocraţii noştri s-au gândit că nici în cazul lor „nu se coroborează” articolele de lege şi, ele, nefiind deţinuţi politici, nu trebuie să primească scutire de impozit. Dacă deţin o căsuţă în coproprietate cu soţul - fost deţinut politic - să plătească impozit pentru partea lor. Ce, pe holurile de la Bruxelles vorbeşte cineva despre viaţă adevărată, despre sacrificiu şi durere? Nu dom’le, calcule şi articole de lege, economisim banii ţărişoarei.