Jenant, mișeilor! / Nevoia de lideri

România de azi are multe boli: co­rupția, dezbinarea, neputința, lipsa de tărie în promovarea intereselor pe plan internațional, dar cea mai gravă dintre toate cred e că lipsa liderilor adevărați. Așa cum știm că Marea Unire, de exemplu, nu ar fi fost posibilă fără lideri ca Brătianu, Maniu, Gheorghe Pop de Băsești și mulți alţii, ar trebui să știm că vindecarea României de azi nu va fi posibilă prin niciun proiect și nicio idee, dacă nu vor exista oameni ca să le promoveze. De foarte mulți ani, clasa politică românească nu a mai dat niciun lider autentic și nici protestele, nici fierberile din societate nu au fost capabile să scoată în față niciun lider. Spre deosebire de gene­rația Unirii, de perioada interbelică, de Piața Universității, nimeni nu e îndreptățit să vorbească în numele poporului și nimeni nu e asumat de marea masă a poporului. Între clasa politică și societate există o prăpastie atât de mare încât pare de netrecut, din oricare parte. Nu știu dacă problema e lipsa oamenilor sau lipsa încrederii în oameni. Poate câte puțin din fiecare. Dar iată că, în anul Centenarului, România nu mai are nicio portavoce care să vorbească în numele ei. Cine va fi simbolul generației de azi, așa cum Maniu a fost, de exemplu, simbolul generației lui? Cine vor rămâne în istorie ca făcând parte din elita generației de azi? Și ce monumente și case memoriale vor vizita, la bicentenar, generațiile viitoare? La care discursuri memorabile de azi vor face ei trimitere peste 100 de ani și pe cine vor lua drept model din generația de azi? Pentru mine, toate aceste întrebări sunt mai degrabă retorice, pentru că nimeni nu se identifică cu ființa României, cu fibra sănătoasă a acestui Neam și cu valorile sale.
Crearea unui lider nu ține doar de calitățile lui de a ieși din mulțime, ține și de susținerea și încrederea mulțimii, de adeziunea ei la ideile liderului, de tăria mulțimii de a-l urma. Și, așa cum așa-zișii lideri de azi și-au pierdut forța și substanța (sau nu le-au avut vreo­dată), tot așa și poporul și-a pierdut intuiția în a-și găsi și susține adevă­ratele elite. Rezultatul e un haos gene­ralizat în care politicienii au măsuri universale, putând fi înlocuiți oricare cu oricare, iar ideile și proiec­tele sunt reduse la înjurături.