Jenant mișeilor! Jumătăți de adevăr

Se spune că: „În politică, adevărul trebuie să aştepte momentul în care cineva va avea nevoie de el”. Însă, realitatea ne arată că e exact pe dos: adevărul trebuie să aștepte momentul în care acel Cineva nu mai are nevoie de el. Războiul mediatic început în pandemie și continuat în război are și accente comice. Facem atât de mult caz de fake-news-uri, conspiraționism, manipulări și „informații din surse oficiale”, de parcă până acum am fi avut parte doar de adevăr. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim „sursele oficiale” nu ne-au furnizat niciodată adevărul complet și gol-goluț cu privire la niciun eveniment important. Sau știm cumva „varianta oficială” a Revoluției? Dar a Mineriadelor? Dar a megadosarelor DNA? Dar a megacazurilor de corupție? Dar a alegerilor, indiferent despre care vorbim? Dar sursa virusului Sars-Cov 2 ne-o furnizează „sursele oficiale”? Dar a achizi­țiilor din pandemie? Dar a
achi­ziției vaccinurilor? Dar a ra­poar­telor privind testele vaccinurilor? Iar șirul întrebărilor poate continua la nesfârșit cu evenimente naționale sau inter­naționale. Însă, concluzia va fi aceeași, seacă și amară: singurul lucru pe care îl știm sigur este că nu știm adevărul, cel puțin nu întregul adevăr. Și atunci, de ce ne mai mirăm că nu ni se comunică de ce s-a încheiat brusc pandemia, de exemplu? „Informarea din surse oficiale” nu a însemnat niciodată informare de fapt, ci doar lansarea unor jumătăți de adevăr, atât cât poate digera poporul. Și, spre deosebire de min­ciuni, jumătățile de adevăr sunt mai perfide și mai periculoase, pentru că sunt mai greu de depistat și pentru că oferă cetățenilor senzația că au fost informați, deci le este „astâmpărată” și setea de a pune întrebări. O iluzie care ni se servește, culmea, folosind același tipar. Mai culmea e faptul că noi, poporul, o credem, de fiecare dată.